Bun, hai să vorbim despre cei doi ani în care România modernă s-a născut de-a binelea. 1857-1859. Nu a fost un război. A fost o operațiune politică perfectă, o capcană legală pe care românii au întins-o marilor puteri și prin care și-au realizat visul secular: Unirea. A fost momentul în care am trecut de la a fi două provincii otomane la a fi un singur stat cu viitor.
1. Contextul: După Războiul Crimeii, Lumea Ne-a Dat o Șansă (Mică)
- Războiul Crimeii (1853-1856): Rusia vs. Otomani+Franța+Marea Britanie. Sfârșește cu Tratatul de la Paris (1856).
- Ce câștigă România din tratat? Marile puteri recunosc Principatele Unite (doar pe hârtie, ca entitate), le dau o garanție colectivă și, cel mai important, decid să consulte POPULAȚIA! Prin organizarea unor ADUNĂRI AD-HOC (special constituite) în fiecare principat.
- Scopul marilor puteri: Să asculte “vointa popoarelor” și să decidă dacă să facă o unire parțială (doar pe hârtie) sau totală (cum voiau românii). Dar nimeni nu voia o Românie puternică.
2. Adunările Ad-hoc: Primul Vot Adevărat din Istoria Noastră (Și Cum L-am Făcut Să Spună Ce Voiam Noi)
Ce erau? Niște “parlamente” speciale, formate din reprezentanți aleși (boieri, orășeni, țărani) în fiecare principat, care aveau să decidă viitorul țării.
**Cum s-a desfășurat campania? A fost un **triumf al voinței politice organizate.
- Partida Națională (liberalii români – Kogălniceanu, Bălcescu, Golescu, etc.) a dus o campanie masivă, transparentă.
- Punctul-cheie: COMITETELE ELECTORALE. Pentru prima dată, s-au organizat comitete locale care îi îndrumau pe oameni pe cine să voteze. Era democrație în acțiune.
- Propaganda: Ziare, broșuri, ședințe publice. Mesajul era simplu și clar: VOTAȚI UNIREA TOTALĂ ȘI UN SINGUR DOMN!
- Cine era împotrivă?
- Conservatorii vechi (boieri care se temeau de schimbare).
- Interesele străine: Agenții austrieci și otomani care făceau presiuni.
Rezultatele votului: UN TRIUMF ISTORIC.
- În AMBELE principate, alegătorii au trimis la Adunări Ad-hoc o majoritate copleșitoare de unionisti (peste 80%!).
- Mesajul transmis Europei a fost clar și unic: POPORUL ROMÂN VREA UNIRE COMPLETĂ ȘI UN SINGUR DOMNITOR.
Ședințele Adunărilor: Aici s-au votat rezoluțiile istorice care formulau dorințele românilor: unire, autonomie largă, un singur domn, drepturi civile. A fost vocea națiunii rostind la unison.
3. Trucul Genial: Alegeți-l pe Același Om în Ambele Locuri!
Marile puteri, văzând votul, au făcut o concesie, dar cu reținere. La Conferința de la Paris (1858) au decis:
- DA, Principatele se unesc sub numele de “Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești”.
- DAR: Fiecare principat își va avea PROPRIUL Adunare și PROPRIUL domn!
- DOAR câteva instituții vor fi comune (Curte de Casație, Comandament militar).
Era o unire de formă, un stat cu două capete. O batjocură.
AICI INTERVINE GENIUL POLITIC ROMÂNESC. Liberalii au găsit o portiță în textul tratatului: tratatul spunea că fiecare principat își alege propriul domn. Dar NU interzicea să fie același om!
Planul:
- Să alegem în Moldova un candidat unionist.
- Să alegem în Țara Românească ACELAȘI candidat unionist.
- Rezultat: De facto, un singur domn peste un singur stat.
4. Alegerea Dublă: Dramă și Triumf
Candidatul ales a fost Alexandru Ioan Cuza. Un colonel modest, dar cinstit, de încredere, și unionist convins.
- 5 ianuarie 1859: MOLDOVA îl alege pe Cuza domnitor în capitala Iași. Prima jumătate a trucului a reușit!
- 24 ianuarie 1859: MOMENTUL ISTORIC în București. Adunarea Țării Românești se întrunește sub presiune enormă. Diplomații otomani și austrieci încercau să impună un alt candidat.
- În atmosferă electrică, deputaților li se cere să voteze pe Cuza. În sală se aude strigătul mulțimii din afară: “Unire! Vrem Unire!”
- Votul a fost aproape unanim. Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Țării Românești.
- EXPLOZIE DE BUCURIE. Mulțimea izbucnește în urale. UNIREA ERA REALITATE. Același om conducea cele două state.
5. Recunoașterea: Cum am Înghițit Peștele Pe Gâște
Marile puteri au fost luate prin surprindere. Erau furioase? Da. Puteau să anuleze alegerea? Tehnic, da. Dar:
- Faptul împlinit: Era o realitate pe teren. Să anulezi o alegere democratică ar fi fost un scandal.
- Sprijinul Franței lui Napoleon al III-lea: Franța, care voia să slăbească influența Rusiei și Austriei, a susținut cu tărie alegerea dublă. A fost aliatul nostru crucial.
- Vocea poporului: Era prea puternică și prea clară pentru a fi ignorată.
Până la urmă, toți (inclusiv sultanul otoman, cu ultimul cuvânt) au recunoscut realitatea. În 1861, sultanul a emis o carte domnească recunoscându-l pe Cuza ca domnitor unic al Principatelor Unite.
6. De Ce a Contat Atât de Mult Această Unire?
Pentru că a pus bazele de piatră ale României moderne:
- A Creat Statul Unic: Cuza a unificat imediat administrația, armata, justiția, sistemul fiscal.
- A Fost Primul Act de Suveranitate Națională Reală: Am decis noi, prin reprezentanții noștri.
- A Deschis Calea Reformelor Radicale: Ca stat unit, Cuza a putut face reforma agrară (1864) care a desființat claca și iobăgia, reforma instrucțiunii și codul civil.
- A Fost Fundația pentru Tot Ce a Urmat: Independenta (1877), Regatul (1881), România Mare (1918) s-au construit pe această Unire.
În Concluzie:
1859 nu a fost un act de forță, ci unul de inteligență politică și voință populară. A fost momentul în care elitele românești educate și poporul au vorbit cu o singură voce și și-au croit destinul, folosind chiar instrumentele (congresele, tratatele) pe care marile puteri le creaseră să-i controleze.
A demonstrat că uneori cel mai puternic instrument este votul și ideea bine organizată, nu pușca. A fost o revoluție pașnică, o lovitură de stat legală.
Așa că data viitoare când treci pe lângă Universitatea din Iași (întemeiată de Cuza) sau când auzi de legea reformei agrare, să știi că rădăcina lor e în acele Adunări Ad-hoc și în acea dimineață de 24 ianuarie 1859. Acolo, fără zgomot de arme, s-a născut România ca stat modern. A fost momentul când am spus lumii: Suntem un popor. Și vrem o țară. Și am făcut-o într-un mod atât de elegant, încât lumea a trebuit să bată din palme.
Leave a Reply