Bun, hai să vorbim despre cea mai bizara și autohtonă perioadă a comunismului românesc: Național-comunismul. Dacă stalinismul a fost o copie servilă a modelului sovietic, național-comunismul a fost un egou sinistru îmbrăcat în steag românesc. A fost momentul în care Partidul Comunist Român a spus “Mulțumim, dar acum conducem noi cum vrem” – iar “cum vrem” s-a dovedit a fi o dictatură personală, paranoidă și economic catastrofală.
1. Punctul de Întoarcere: 1964 – “Declarația de Independență” Față de Moscova
În 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej, simțind că puterea lui Hrușciov în URSS slăbește, face o mișcare genială pentru el, nu pentru popor.
- Ce a făcut: A publicat o declarație prin care susținea că fiecare partid comunist are dreptul să-și aleagă propria cale spre socialism, fără amestecul sovietic.
- De ce? Pentru că URSS voia să specializeze țările satelit: România să fie granarul blocului, să nu se industrializeze prea mult. Noi nu voiam asta. Dej voia să construiască o industrie grea puternică (și independentă de Moscova).
- Rezultatul imediat: România a devenit “rebela” blocului comunist, privită cu simpatie de Occident. A început să facă afaceri cu SUA și Europa de Vest. A câștigat o AURĂ DE INDEPENDENȚĂ NAȚIONALĂ care a fost vândută masiv poporului.
Dar atenție: Această “independență” era DOAR FAȚĂ DE MOSCOVA, NU FAȚĂ DE DICTATURĂ. Mecanismele de control (partid unic, Securitate, plan central) au rămas și s-au întărit.
2. Intrarea în Scenă a Lui Ceaușescu: De la Erou Național la Zeu Bolnav (1965-1971)
După moartea lui Dej (1965), urcă Nicolae Ceaușescu. La început, părea tot ce și-ar fi dorit un român obosit de stalinism:
- A condamnat INVAZIA SOVIETICĂ din Cehoslovacia (1968). A ținut un discurs istoric în Piața Palatului. A fost aplaudat de Occident, venerat în țară. Era eroul care ne apăra de ursul rus.
- A făcut o “liberalizare” culturală scurtă (a venit The Beatles la București!).
- A deschis relații cu Occidentul, primind vizite de la Nixon, de Gaulle.
- A promovat o retorică naționalistă care suna bine la ureche: slăvea “lupta strămoșească”, dacii, independența.
DAR toate acestea erau doar monedă de schimb pentru a-și consolida puterea absolută personală. În spatele scenei:
- A curățat partidul de orice rival posibil (de ex., pe Ion Gheorghe Maurer).
- A transformat Securitatea într-o unealtă a cultului său personal.
3. Esenta Național-Comunismului: Ce Era Cu Adevărat?
Nu a fost o relaxare, ci o schimbare a focarului dictaturii. Stalinismul se slăvea pe URSS. Național-comunismul se slăvea pe ROMÂNIA ca proiecție a lui CEAUȘESCU.
PILONII SISTEMULUI:
1. CULTUL PERSONALITĂȚII MONSTRUOS (“Conducătorul Geniu”)
- A ajuns la niveluri de comedie neagră de nedescris: “Geniul din Carpați”, “Erou al Eroilor”, “Lumina ce se revarsă peste țară”.
- Propaganda era omniprezentă: portrete, statui, cărți, filme. Soția, Elena, era “Savanta de renume mondial” (deși era semi-analfabetă). Copiii erau “tineri lideri străluciți”.
- Era o religie de stat cu zei vii. Congresele de partid erau rugăciuni laice unde aplauzele durau 30 de minute.
2. SECURITATEA OMNIPREZENTĂ ȘI PARANOIA
- Dacă în perioada stalinistă te arestau pentru opoziție politică, în epoca Ceaușescu te puteau aresta pentru o glumă, pentru că ascultai Europa Liberă, pentru că nu aplaudai destul de mult.
- Controlul social total: Informatori peste tot: în bloc, la fabrică, în familie. Teama devenise un mod de viață. Nu mai era teroarea fizică masivă a anilor ’50, ci o teroare psihologică constantă.
3. POLITICA ECONOMICĂ AUTARHICĂ ȘI DEZASTROASĂ (Sărăcirea Sistematică)
- Idea: “Să plătim toate datoriile externe ca să fim independenți!”
- Realitatea: Pentru a exporta și a strânge valuta, populația a fost pusă la regim de foamete și frig. S-a introdus RATIONALIZAREA (cartele) pentru:
- Mâncare: Zahăr, făină, ulei, carne – cantități de subzistență.
- Electricitate și Încălzire: Doar câteva ore pe zi, apartamentele la 14-16 grade.
- Lipsuri totale: de la hârtie igienică la medicamente, de la becuri la detergent.
- Marele Proiect Faraonic: Casa Poporului (azi Palatul Parlamentului) a devorat miliarde în timp ce oamenii mureau de frig. Era simbolul megalomaniei lui.
4. CONTROLUL CORPURILOR (BIOPOLITICA)
- Decretul 770 (1966): Interzicea avortul și orice metodă de contracepție. Scopul: a crește natalitatea pentru a avea “oameni noi pentru socialism”.
- Rezultatul: Sute de mii de copii nedoriți au umplut orfelinatele îngrozitoare. Mii de femei au murit în urma avorturilor clandestine. Statul intra în pântecul tău și îți dicta când și câți copii să faci.
5. NAȚIONALISMUL DE TIPĂRITURĂ ȘI IZOLAREA
- Se slăveau dacii, luptele de independență, “spiritul românesc”… dar doar în cuvinte. În realitate, poporul era izolat: aproape nimeni nu putea călători în afară, informațiile din Occident erau blocate.
- Era un naționalism deformant – îi făcea pe oameni să creadă că trăiesc în cea mai fericită țară, în timp ce se chinuiau să supraviețuiască.
4. De ce a Acceptat Poporul? (Până Nu a Mai Putut)
- Momentul de început (anii ’60): A fost un adevărat erou național pentru că a stat împotriva URSS. Oamenii i-au acordat un credit de încredere enorm.
- Propaganda Masivă: Erați bombardați non-stop cu mesaje despre măreția lui și a țării.
- Lipsa unei Alternative Viable: Nu exista niciun canal de opoziție. Toți care s-au ridicat (de ex., intelectuali după Scrisoarea celor șase din 1977) au fost distruși.
- Frica: În cele din urmă, frica de Securitate era atât de mare încât majoritatea preferau să stea cu capul plecat.
Cracarea a venit prin SĂRĂCIE. În anii ’80, condițiile de viață au devenit insuportabile. Cozile pentru alimente, frigul, întunericul au trezit o ură profundă, care a erupt în DECEMBRIE 1989.
5. Moștenirea Ceaușescu: Ce Ne-a Lăsat în Cap și în Portofel
- Trauma unei Dictaturi Personale: Mai profundă decât cea stalinistă, pentru că tiranul era “al nostru”.
- Cultura Minciunii și a Supunerii: A perfecționat ipocrizia. Toți știau că e groaznic, dar toți aplaudau în public. A creat o societate de dublă față.
- Infrastructură Industrială Distrusă: Fabricele ineficiente și poluante create atunci au fost un obstacol masiv după ’89.
- Criza Demografică: Generația decrețeilor și trauma avorturilor au afectat societatea decenii întregi.
- O Relație Bolnavă cu Naționalismul: A corupt ideea de națiune, asociind-o cu dictatura, megalomanie și izolare. A făcut ca naționalismul să fie privit cu suspiciune după revoluție.
În Concluzie:
Național-comunismul lui Ceaușescu a fost o înșelătorie istorică. A furat simbolurile naționale (steagul, istoria, mândria) și le-a folosit să învelească o dictatură personală care a fost, în multe privințe, mai rea decât stalinismul clasic. A înfometat poporul în timp ce-l făcea să aplaude. A izolat țara în timp ce vorbea despre măreție.
A demonstrat că cel mai periculos tiran nu este neapărat cel care slujește un stăpân străin, ci cel care te convinge că el ÎNTRUCHIPEAZĂ națiunea ta. Atunci, criticându-l, ești nu doar rebel, ci și trădător de țară.
Revoluția din 1989 a fost, în esență, revoltă împotriva acestei înșelăciuni. Oamenii și-au dat seama că “mândria națională” promovată de el era o cușcă de oțel vopsită în tricolor. A fost o lecție cruntă: să te ferești de salvatorii care se proclamă ei înșiși patria, și care cer să le sacrifici tot, până și căldura din casă, pentru o mărire care există doar pe buzele lor.
Leave a Reply