Bun, hai să vorbim despre momentul în care România și-a primit actele de naștere internaționale, semnate și ștampilate de toți șefii lumii. Congresul de la Berlin din 1878. Nu a fost o petrecere. A fost o luptă de sumo diplomatică, unde noi eram cel mai mic luptător, dar cu cea mai mare nevoie. Iar rezultatul a fost un triumf amărât: am câștigat totul, dar am pierdut ceva.
1. Contextul: De Ce Ne Trebuia un “Congres”? Noi Ne Declarasem Independenți!
Corect. Pe 9 mai 1877, Parlamentul României votase independența față de Imperiul Otoman. Dar într-un sistem internațional, nu te poți declara independent și gata. Trebuie să te recunoască ceilalți, mai ales marile puteri. Altfel, ești ca și cum ți-ai tipări singur permisul de conducere.
Problema era că turcii încă ne vedeau ca pe rebeli, iar Rusia, aliatul nostru în război, tocmai semnase Tratatul de la San Stefano (martie 1878) cu ei, unde făcea o mișcăreață jegosă:
- Recunoștea independența noastră… DAR
- Cerea în schimb să-i dăm înapoi Trei Județe din Sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail) – teritorii românești care fuseseră rusești până în 1856.
- Era o TRĂDARE crasă, o plată cu pământ românesc pentru independența pe care o câștigaserăm cu sângele nostru la Plevna.
Marile puteri (Anglia, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Germania) erau ÎNSPĂIMÂNTATE de tratatul asta, pentru că îl făcea pe Rusia prea puternică în Balcani. Au spus: “STOP! Se renegociază totul la Berlin!”
Așa că pentru noi, Congresul a fost: 1) Să ne recunoască independența. 2) Să nu pierdem Basarabia.
2. Echipa Noastră: Brătianu, Lupașcu și Dupa Ce?
- Șef de delegație: Ion C. Brătianu. Prim-ministru, șahist politic, șmecher și tenace. A fost EROUL de la Berlin. Știa că suntem slabi, dar știa și că marile puteri se tem unele de altele.
- Mihail Kogălniceanu: Ministrul de Externe, istoric, vorbitor elocvent. Era conștiinciosul, omul cu argumentele istorice și morale.
- Problema: Nu eram invitați oficial la masă ca jucători egali! Am fost tolerati, ascultați, dar deciziile se luau de marile puteri. Trebuia să ne facem auziți prin lobby, prin discursuri, prin folosirea rivalităților altora.
3. Strategia lui Brătianu: Cum Să Joci Când Ești Cel Mai Slab La Masa Pokerului
Brătianu a avut o strategie genială în 3 pași:
1. Folosește-Te de Frica Celorlalți de Rusia.
- I-a spus Angliei și Austro-Ungariei: “Domnilor, vedeți ce face Rusia? Vrea să devină stăpână în Balcani. Dacă lăsați să ne ia nouă Basarabia, va fi și mai puternică. Susțineți-ne pe noi, un stat tampon independent și prietenos, care să-i blocheze expansiunea!“
- A transformat problema noastră într-o problemă de securitate europeană.
2. Insistă Pe Dreptul Internațional și Pe Jertfa Noastră.
- A prezentat dovada contribuției românești la Plevna. A spus: “Am murit pentru a câștiga războiul ăsta. Acum ni se cere să plătim și cu pământ? Unde e dreptatea?”
- A argumentat că Dobrogea (pe care o ocupaseră trupele româno-ruse) ar fi o compensare corectă pentru orice pierdere.
3. Fii Flexibil, Dar Nu La Principii.
- Știa că nu poate să câștige pe toate fronturile. S-a concentrat pe INDEPENDENȚA ca prioritate absolută.
- A înțeles că va trebui probabil să facă un compromis dureros pe Basarabie.
4. Drama La Berlin: Ce S-a Discutat și Cum S-a Hotărât
Congresul a fost o serie de întâlniri secrete, dineuri, discuții pe coridoare. Bismarck (cancelarul Germaniei) era gazda și arbitrul.
Dezbaterea cheie: Soarta României și a Basarabiei.
- Rusia era categorică: “Vrem Basarabia înapoi. Punct.”
- Anglia și Austro-Ungaria erau împotriva Rusiei, dar nu erau dispuse să declare război pentru pământul românesc.
- Franța era mai simpatică, dar slabă după războiul cu Prusia.
- Poziția noastră era dificilă: să ne opunem Rusiei, care tocmai fusese aliată? Riscul era să pierdem tot, inclusiv recunoașterea.
**În cele din urmă, s-a făcut un *SCHIMB* pe care Brătianu a fost nevoit să-l accepte, pentru că marile puteri l-au impus ca un compromis pentru a salva pacea.**
5. REZULTATUL: Triumful și Trădarea (Articolul 43, 44, 45)
Tratatul de la Berlin a fost semnat pe 13 iulie 1878. Pentru România, articolele cheie erau:
ARTICOLUL 43: TRIUMFUL ABSOLUT.
“Principatele Române sunt declarate independente.”
ASTA A FOST MARELE CÂȘTIG. INDEPENDENȚA era recunoscută de TOATE marile puteri. Era IRREVERSIBILĂ. Am intrat oficial în clubul statelor suverane.
ARTICOLELE 44 și 45: TRĂDAREA ȘI COMPENSAȚIA (Pumnul în Ochi și Plasturele).
România cedează Rusiei Trei Județe din Sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail).
În schimb, România primește Dobrogea (până la gurile Dunării, inclusiv Delta) de la Imperiul Otoman.
Cum să înțelegi asta:
- Pierderea Basarabiei: O nedreptate istorică uriașă. Ne-a lăsat o rană națională care a sângerat până în 1940. Am simțit că am fost trădați și jefuiți de ruși, cu acordul tacit al Europei.
- Câștigarea Dobrogei: A fost o compensație strategică excelentă. Am obținut:
- IEȘIRE LA MARE (portul Constanța).
- Pământ fertil.
- Control asupra Deltei Dunării (o zonă vitală).
- Din punct de vedere economic și strategic, a fost o schimbare bună. Dar din punct de vedere emoțional și național, a rămas dureros.
6. Semnificația: Ce a Însemnat Berlinul Pentru România?
- Nașterea Legală a Statului Român: Am primit certificatul de naștere internațional. De acum, eram o entitate de drept internațional.
- Intrarea pe Scena Europeană: Am devenit un actor, nu o simplă păpădie. Am demonstrat că avem diplomație și că putem negocia chiar și când suntem slabi.
- Pregătirea Pentru Regat (1881): Odată cu independența, Carol I a putut să se proclame REGE în 1881. Titlul de “Domnitor” expirase.
- Crearea unei Probleme Istorice Durabile: “Problema Basarabiei”. Rana de la Berlin a definit relațiile noastre cu Rusia/URSS pentru următoarele 70 de ani.
- O Leciune de Realism Politic Brutal: Am învățat că în diplomația internațională, dreptatea și sacrificiul contează mai puțin decât interesele marilor puteri și echilibrul lor. Pentru a câștiga esențialul (independența), a trebuit să sacrificăm altceva (pământ).
În Concluzie:
Congresul de la Berlin a fost pentru România ca un examen de bacalaureat istoric pe care l-am trecut cu nota 7. Am trecut (independența recunoscută), dar am și picat o materie (Basarabia). Profesorul (Rusia) ne-a luat teza la istorie, dar ne-a dat în schimb o temă la geografie (Dobrogea).
A fost momentul în care visul național a intrat în registrele oficiale ale istoriei universale. Am plătit un preț de sânge la Plevna și un preț de pământ la Berlin.
Așa că data viitoare când vezi pe o hartă Dobrogea la noi sau Basarabia împărțită, să știi că decizia a fost luată în vara lui 1878, într-o sală din Berlin, de bărbați în frac care au tras linii pe o hartă, schimbând soarta milioane de oameni. Am ieșit din acel congres adulti și independenți, dar și mai înțelepți și mai neîncrezători în “prietenia” marilor puteri. Am câștigat dreptul de a ne conduce singuri, cu bune și cu rele.
Leave a Reply