Bun, hai să vorbim despre cei mai importanți patru ani ai secolului XX românesc. 1944-1948. A fost perioada în care România a fost răpită politic. De la o dictatură militară de dreapta (Antonescu) am trecut la o dictatură totalitară de stânga (comunism), fără ca poporul să aibă vreo alegere reală. Nu a fost o lovitură de stat bruscă. A fost un proces de sufocare lentă, pas cu pas, cu trupele sovietice ținându-ne de gât.
1. Contextul Inițial: România Învinsă și Ocupată (1944)
- 23 August 1944: Regele Mihai și politicienii dă o lovitură de stat și îl arestează pe mareșalul Ion Antonescu. România se întoarce împotriva Germaniei Naziste și intră în război de partea Aliaților.
- OBJECTIVUL ROMÂNIEI: Să scăpăm de dictatura lui Antonescu, să ieșim din război și să salvăm națiunea de la o ocupare sovietică totală sperând că Aliații occidentali vor ajunge la noi.
- REALITATEA: Armata Roșie era deja pe teritoriul românesc. Au intrat în țară în aprilie 1944 și nu au mai plecat. În termenii capitulării, România a fost tratată ca o țară învinsă, nu un aliat deplin. URSS-ul a primit un rol dominant în Comisia Aliată de Control.
Deci începem cu: O țară ocupată militar de URSS, cu un rege și un guvern care speră să păstreze independența.
2. Faza 1: Guvernul de „Uniune Națională” – Calul Troian (1944-1945)
Pentru a nu provoca Aliații occidentali, sovieticii au permis formarea unui guvern larg, condus de generalul Sănătescu, apoi de generalul Rădescu. Acest guvern includea:
- Comuniști (puțini, nepopulari, dar sprijiniți de URSS).
- Țărăniștii (PNȚ – Partidul Național Țărănesc).
- Social-democrații (PSD).
- Liberali (PNL).
Tactica comuniștilor în această fază:
- Infiltrarea instituțiilor: Cu sprijin sovietic, comuniștii au fost puși în posturi cheie (de ex., Ministerul de Interne – cu control asupra poliției).
- Crearea unei baze de masă artificială: Au făcut alegeri fraudate în sindicate și organizații, pretinzând sprijin popular.
- Folosirea terorii: Au creat gărzi patriotice (tineri comuniști înarmați) care terorizau oponenții pe stradă. Poliția, controlată de ei, închidea ochii.
- Atacarea simbolică a vechii elite: Au organizat procese populare împotriva “criminalilor de război” și a “colaboraționilor”, creând un climat de frică și vărsând de sânge.
Scopul: Să slăbească autoritatea guvernului „legal” și să creeze impresia că doar ei (comuniștii) pot asigura ordinea.
3. Faza 2: Lovitura de la 6 Martie 1945 – Instalarea Guvernului Communist De Facto
În februarie 1945, comuniștii, nemulțumiți de rezistența prim-ministrului Rădescu, au organizat proteste violente. Rădescu a amenințat să tragă în ei. Aceasta a dat pretextul perfect.
- Andrei Vâșinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, vine la București. Îi cheamă pe rege și îi dă un ultimatum: demiterea lui Rădescu și numirea unui guvern condus de Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor (o acoperire pentru comuniști).
- Regele, cu tancurile sovietice în stradă, cedeză.
- 6 martie 1945: Se formează Guvernul Petru Groza. Era un guvern dominat de comuniști și alături de ei, partidele front (Frontul Plugarilor, PCR). PNȚ și PNL au refuzat să participe, rămânând opoziția.
Acum comuniștii controlau direct executivul. Dar țara încă avea un rege, o monarhie și un parlament vechi.
4. Faza 3: Subminarea Monarhiei și Distrugerea Opoziției Autentice (1945-1947)
Guvernul Groza a lucrat sistematic la distrugerea oricărei opoziții reale.
1. Atacarea Țărăniștilor (PNȚ): Au fost principalul dușman, pentru că aveau sprijin popular masiv în rurale.
- Au fost arestați, terorizați, iar sediul lor a fost jefuit de gărzile patriotice.
- Liderul lor, Iuliu Maniu, a fost înlăturat și mai târziu arestat și condamnat la închisoare pe viață într-un proces-spectacol (1947).
2. Atacarea Liberaliilor (PNL): Au fost neutralizați prin presiuni și divizări.
3. Subminarea Regelui: I s-au tăiat treptat toate puterile. Era izolat, umilit.
**4. Instrumentul Principal: *FRAUDA ELECTORALĂ MASIVĂ.*
- Alegerile din noiembrie 1946 au fost marea fraudă care a legalizat puterea comunistă.
- Comuniștii au folosit: votul multiplu, intimidarea alegătorilor, falsificarea proceselor-verbale, anularea rezultatelor nefavorabile.
- Au anunțat o „victorie zdrobitoare” pentru Blocul Partidelor Democratice (comuniștii și fronturile lor). Opoziția a protestat, dar era deja paralizată.
Acum, comuniștii controlau și „parlamentul”.
5. Faza Finală: Proclamarea Republicii și Închiderea Cortinei (30 Decembrie 1947)
Cu parlamentul controlat și opoziția distrusă, ultimul obstacol era monarhia.
- Comuniștii au organizat o presiune masivă asupra regelui Mihai, forțându-l să abdice.
- 30 decembrie 1947: Regele este forțat să semneze actul de abdicare, fiind amenințat cu un „baia de sânge” dacă refuză. În aceeași zi, guvernul proclamă REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ.
- 1948: Este adoptată prima constituție comunistă, copiată după cea sovietică. Naționalizarea principalelor mijloace de producție (industrii, bănci, transporturi) distruge orice bază economică independentă. Bisericile sunt persecutate, educația este ideologizată.
- Se inființează Securitatea (DGSP) – instrumentul de teroare masivă.
Procesul era complet. În 4 ani, România trecuse de la o dictatură de dreapta la o dictatură totalitară de stânga, fără ca populația să poată opune rezistență organizată, din cauza ocupației militare sovietice.
6. De ce a Reușit? Factorii Cheie
- PREZENȚA MILITARĂ SOVIETICĂ: Cea mai importantă cauză. Fără armata sovietică în țară, comuniștii români, foarte puțini și nepopulari, nu ar fi avut nicio șansă.
- Sprijinul politic direct al Moscovei: URSS dicta pașii, trimitea consilieri, oferea sprijin logistic.
- Teroarea și Fraudarea: Eliminarea fizică sau morală a oponenților, și falsificarea voinței populare prin frauda electorală.
- Slăbiciunea și Diviziunile Elitei Politice Vechi: PNȚ și PNL s-au certat între ele și au subestimat pericolul comunist până a fost prea târziu.
- Oboseala Războiului și Speranța În Schimbare: Populația era epuizată de război și îl asocia pe Antonescu cu suferința. Promisiunile comuniștilor despre „lume nouă” și reformă agrară au prins la unii.
În Concluzie:
**Instalarea comunismului în România nu a fost o revoluție populară. A fost o **ocupare străină acoperită cu o operă de teatru politic internă. A fost o capturare a statului prin metode clásice: controlul forței (prin ocupanți), controlul poliției, controlul justiției, și în cele din urmă, controlul aparatului electoral.
**A fost un proces de *suprimare a libertății naționale* chiar mai profund decât cel pe care îl încercaseră otomanii sau habsburgii.** Aceștia din urmă lăsaseră autonomie culturală și religioasă. Comunismul sovietic a vrut să distrugă chiar și sufletul națiunii.
**Așa că data viitoare când auzi că „comuniștii au venit la putere”, să știi că nu au venit. *I-au fost aduși și puși în funcție de o armată de ocupație.* Iar cei patru ani, 1944-1948, sunt povestea metodică și tragică a cum se face acest lucru fără un război civil major – prin frică, fraudă și forță străină.**
Leave a Reply