Propozițiile I și O: “Unii” și “Unii nu” – Spionii Realității Complexe

Bun, hai să vorbim despre adevărații eroi ai logicii din viața reală. Nu generalii grandioși “Toți” și “Niciunul” (A și E), ci spionii precauți: “Unii” și “Unii nu”. Ei nu fac declarații epice despre întregi armate, ci raportează ce văd în teren: “Unii din regimentul ăsta au puști noi.” Sau: “Unii din ei nu au mâncat azi.”

Dacă propozițiile universale (A, E) sunt ca legile fizicii, atunci propozițiile particulare (I, O) sunt ca rapoartele de știri: ele descriu o parte a realității, nu pe toată. Și apropo, în latină, I vine de la aff I rma (a afirma) și O vine de la neg O (a nega). Acum, la treabă!


1. Propoziția Particulară AFIRMATIVĂ (Tipul I): “UNII SUNT”

Forma standard: Unii S sunt P.

Traducere în română normală: Există cel puțin un membru al clasei S care este și membru al clasei P. Poate fi unul, câțiva, mulți sau chiar aproape toți – dar nu toți. Important: “Unii” în logică înseamnă cel puțin unul, nu neapărat “minoritate”.

Analogia perfectă: Un test pozitiv la screening. “Unii pacienți din acest grup au boala X.” Nu spune câți, doar că există cel puțin un caz. E suficient să schimbe totul.

Exemple din viața reală:

  • “Unii studenți sunt geniali.”
  • “Unele mașini scumpe se strică des.”
  • “Câțiva oameni pe care îi cunosc au fost în Spania.”
  • “Măcar un politician ține promisiunile.” (Asta e o formulare a lui I)

Cum o recunoști în vorbirea curentă: Căutați cuvintele unii, unele, câțiva, o parte din, există… care, măcar un. Atenție la capcană: “Oamenii sunt egoiști” sună universal, dar de multe ori vorbitorul înseamnă “Unii oameni sunt egoiști”. În logică, trebuie să-l întrebi să clarifice!


2. Propoziția Particulară NEGATIVĂ (Tipul O): “UNII NU SUNT”

Forma standard: Unii S nu sunt P.

Traducere în română normală: Există cel puțin un membru al clasei S care NU este membru al clasei P. Există o excepție, o gașcă, o minoritate care iese din regulă.

Analogia perfectă: Lista de contraziceri. “Unii elevi nu au făcut tema.” Nu spune că niciunul n-a făcut-o, ci că există cel puțin unul care n-a făcut-o. Destul pentru a justifica o mustrare.

Exemple din viața reală:

  • “Unii doctori nu sunt bogați.”
  • “Unele fructe nu sunt dulci.” (Ex: lămâi)
  • “Câțiva turiști nu respectă monumentele.”
  • “Nu toată lumea crede asta.” (Aceasta este EXACT forma lui O: “Unii oameni nu cred asta.”)

Cum o recunoști în vorbirea curentă: Căutați unii… nu, unele… nu, nu toți, nu toate, nu orice. “Nu toți” este echivalentul perfect al lui “Unii nu”!


3. Marele CONFUZIE: Relația dintre Universale și Particulare

Aceasta este lecția cea mai importantă. Hai să o vedem clar:

  • Dacă “Toți S sunt P” (A) este ADEVĂRATĂ…
    • Atunci “Unii S sunt P” (I) este în mod automat ADEVĂRATĂ.
    • Cum așa? Dacă TOȚI sunt, cu siguranță că și UNII sunt. (Căcatul de Aur al Logicii).
    • DAR: “Unii S nu sunt P” (O) este în mod automat FALSĂ.
  • Dacă “Niciun S nu este P” (E) este ADEVĂRATĂ…
    • Atunci “Unii S nu sunt P” (O) este în mod automat ADEVĂRATĂ.
    • Dacă niciunul nu este P, atunci cu siguranță că există unii (de fapt toți!) care nu sunt P.
    • DAR: “Unii S sunt P” (I) este în mod automat FALSĂ.

Regula de Aur: Adevărul unei propoziții universale implică automat adevărul propoziției particulare corespunzătoare (A → I, E → O). DAR invers nu merge! Doar pentru că “Unii S sunt P” (I) e adevărată, NU înseamnă că “Toți S sunt P” (A) e adevărată.


4. TRUCUL CRUCIAL: Distribuția Termenilor (Partea a II-a)

Să vedem cum stă treaba cu distribuția pentru spionii noștri.

Pentru Propoziția I: “Unii S sunt P.”

    ( S )   ( P )    <<< Cele două cercuri SE SUPRA PUN (cel puțin puțin).
      (X)           <<< X = zona de intersecție, care **EXISTĂ**.
  • Subiectul (S): NU este distribuit. Propoziția vorbește doar despre O PARTE din S (cei care sunt și P), nu despre toți S.
  • Predicatul (P): NU este distribuit. Propoziția vorbește doar despre O PARTE din P (cei care sunt și S).

Concluzie pentru I: S – NU distribuit / P – NU distribuit.

Pentru Propoziția O: “Unii S nu sunt P.”

    ( S )             <<< Există o parte din S...
        (.....)       <<< ...care este **ÎNAFARA** cercului P.
    (       P )       <<<
  • Subiectul (S): NU este distribuit. Vorbim doar despre o parte din S (cei care nu sunt P), nu despre fiecare S.
  • Predicatul (P): ESTE DISTRIBUIT. Pentru a spune că un S nu este P, trebuie să te raportezi la ÎNTREAGA clasă P și să excluzi acel S din ea. Ai nevoie de întreaga definiție a lui P pentru a face excluderea.

Concluzie pentru O: S – NU distribuit / P – DA distribuit.

REȚINE: În cele patru tipuri (A, E, I, O), Predicatul este distribuit DOAR în propozițiile negative (E și O). Acest detaliu tehnic salvează silogismele de la erori!


5. EXERCIȚIU: Spionul vs Generalul

  1. “Unii profesori sunt severi.”
    • Tip: I
    • S (profesori): Distribuit? NU (doar unii).
    • P (severi): Distribuit? NU (doar unii dintre cei severi sunt profesori).
  2. “Unii politicieni nu sunt corupți.” (Să sperăm că e adevărat!)
    • Tip: O
    • S (politicieni): Distribuit? NU (doar unii dintre ei).
    • P (corupți): Distribuit? DA (pentru a spune că cineva nu e corupt, trebuie să știm ce înseamnă întreaga clasă “corupți” și să-l excludem).

6. DE CE SUNT “I” ȘI “O” ATÂT DE IMPORTANTE? Pentru că ele sunt ADEVĂRUL.

  1. Ele sunt PRUDENTE. În lumea reală, foarte rar ceva este absolut universal. “Unii câini mușcă” (I) este adevărat și util. “Toți câinii mușcă” (A) este fals și periculos.
  2. Ele sunt SCĂPĂRILE de sub generalizările toxice. Când cineva spune “Toți X sunt Y!”, tu, cunoscătorul logicii, poți răspunde cu ușurință: “Deci susții că Unii X nu sunt Y (O) este fals? Găsește-mi o singură excepție.” Dacă găsești o excepție, ai dovedit că universalul e fals, iar particularul negativ (O) este adevărat.
  3. Ele sunt LIMBAJUL ȘTIINȚEI EMPIRICE. O știință bună spune: “În studiul nostru, unii pacienți au răspuns la tratament” (I). O știință proastă sare la concluzii: “Toți pacienții vor răspunde!”

Sfatul suprem al logicii vieții: Ori de câte ori ești tentat să folosești un “toți” sau un “niciunul”, oprește-te. Înlocuiește mental cu “unii” sau “unii nu”. Vei descoperi că afirmațiile tale devin mult mai precise, mai corecte și mai greu de atacat.

I și O nu sunt frați săraci ai lui A și E. Sunt specialiștii în nuanțe, iar lumea reală este făcută din nuanțe, nu din categorii absolute. Stăpânește-i, și vei vorbi nu doar cu precizie, ci cu înțelepciune.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *