**Bun, hai să vorbim despre două greșeli care sună atât de corect, încât le facem cu toții aproape zilnic. Sunt capcanele raționamentului condițional („dacă… atunci…”). Se numesc *Negarea Antecedentului* și Afirmarea Consecventului.
Ele sunt erori formale: încălci regulile de bază ale logicii propoziționale. Gândiți-vă la ele ca la a merge pe o stradă cu sens unic în direcția greșită. Regula e clară, dar intuitiv, ai impresia că ar trebui să funcționeze și invers.
Hai să reparăm intuiția cu logică.
1. Baza: Structura „Dacă P, atunci Q” (Condiționalul)
Mai întâi, să stabilim notăm și înțelegem structura. Un condițional are forma:
„Dacă P, atunci Q.”
- P se numește ANTECEDENT (condiția, cauza presupusă, motivul).
- Q se numește CONSECVENT (consecința, rezultatul, efectul promis).
Exemplu: Dacă plouă (P), atunci străzile sunt udate (Q).
Aceasta este o promisiune logică: ea spune că ori de câte ori se întâmplă P, se întâmplă și Q. Nu spune că P este singura cauză posibilă a lui Q (străzile se pot uda și din alt motiv). Nici nu spune că dacă Q se întâmplă, atunci P trebuie să se fi întâmplat.
2. Eroarea AFIRMARII CONSECVENTULUI: „Uzi, deci a plouat”
Ce este: Este greșeala de a trage concluzia că antecedentul (P) este adevărat pentru că consecventul (Q) este adevărat.
Structura incorectă:
- Dacă P, atunci Q.
- Q. (Consecventul este adevărat)
- ∴ P. (Deci antecedentul este adevărat) INVALID!
Exemplu logic:
- Dacă este câine (P), atunci este animal (Q). (Adevărat)
- Aceasta este un animal (Q). (Adevărat – este o pisică)
- ∴ Aceasta este un câine (P). (FALS! Este pisică.)
Exemplu din viața reală:
- „Dacă cineva are febră (P), atunci este bolnav (Q). Persoana aceea este bolnavă (Q). Deci are febră (P).”
- De ce e greșit? Poți fi bolnav (Q) cu o răceală ușoară fără febră (P). Consecventul adevărat nu garantează antecedentul adevărat.
De ce e o capcană? Pentru că în mintea noastră, adesea P este principala sau singura cauză pe care o știm pentru Q. Dar logic, condiționalul nu spune asta. Spune doar că P este suficient pentru Q, nu că este necesar.
3. Eroarea NEGĂRII ANTECEDENTULUI: „N-a plouat, deci nu e ud”
Ce este: Este greșeala de a trage concluzia că consecventul (Q) este fals pentru că antecedentul (P) este fals.
Structura incorectă:
- Dacă P, atunci Q.
- Nu P. (Antecedentul este fals)
- ∴ Nu Q. (Deci consecventul este fals) INVALID!
Exemplu logic:
- Dacă este câine (P), atunci este animal (Q). (Adevărat)
- Aceasta nu este un câine (Nu P). (Adevărat – este o pisică)
- ∴ Aceasta nu este un animal (Nu Q). (FALS! Pisica este animal.)
Exemplu din viața reală:
- „Dacă studiezi mult (P), atunci iei note bune (Q). Nu ai studiat mult (Nu P). Deci nu vei lua note bune (Nu Q).”
- De ce e greșit? Poți lua note bune (Q) și pentru că materia ți-e ușoară, sau pentru că ai noroc la subiecte. Faptul că nu ai făcut P (studiul mult) nu garantează că nu se va întâmpla Q (note bune).
De ce e o capcană? Pentru că intuitiv, tratăm „dacă P atunci Q” ca și cum ar fi echivalent cu „dacă nu P, atunci nu Q”. Dar nu este. Condiționalul spune doar ce se întâmplă când P e adevărat. Este mut despre ce se întâmplă când P e fals.
4. Ce este CORECT? Modus Ponens și Modus Tollens
Ca să vedem contrastul, iată cele două forme VALIDE de raționament cu condiționale:
A. MODUS PONENS (Afirmarea Antecedentului) – VALID
- Dacă P, atunci Q.
- P. (Antecedentul este adevărat)
- ∴ Q. (Deci consecventul este adevărat)
- Exemplu: Dacă plouă, e ud. Plouă. ∴ E ud. Perfect logic.
B. MODUS TOLLENS (Negarea Consecventului) – VALID
- Dacă P, atunci Q.
- Nu Q. (Consecventul este fals)
- ∴ Nu P. (Deci antecedentul este fals)
- Exemplu: Dacă plouă, e ud. Nu e ud. ∴ Nu plouă. Perfect logic.
Tabel Comparativ Clar:
| Nume | Structura | Este Valid? | Exemplu (Corect/Greșit) |
|---|---|---|---|
| Modus Ponens | P → Q, P, ∴ Q | DA | Plouă → Ud. Plouă. ∴ Ud. |
| Afirmarea Consecventului | P → Q, Q, ∴ P | NU | Plouă → Ud. Ud. ∴ Plouă. (Greșit!) |
| Modus Tollens | P → Q, nu Q, ∴ nu P | DA | Plouă → Ud. Nu e ud. ∴ Nu plouă. |
| Negarea Antecedentului | P → Q, nu P, ∴ nu Q | NU | Plouă → Ud. Nu plouă. ∴ Nu e ud. (Greșit!) |
5. Exercițiu: Valid sau Invalid? Ce Eroare?
Identifică eroarea (dacă există):
- „Dacă bateria telefonului e moartă, atunci telefonul nu mai funcționează. Telefonul nu mai funcționează. Deci bateria e moartă.”
- Analiză: Structura: P → Q, Q, ∴ P. Aceasta este AFIRMAREA CONSECVENTULUI (invalidă). Telefonul poate să nu mai funcționeze și din alte motive (ecran spart, software blocat).
- „Dacă ai trecut examenul, ai învățat. Nu ai trecut examenul. Deci nu ai învățat.”
- Analiză: Structura: P → Q, nu P, ∴ nu Q. Aceasta este NEGAREA ANTECEDENTULUI (invalidă). Poți să fi învățat și să nu treci din cauza emoțiilor sau a unui subiect neașteptat.
- „Dacă apa ajunge la 100°C, fierbe. Apa nu fierbe. Deci nu a ajuns la 100°C.”
- Analiză: Structura: P → Q, nu Q, ∴ nu P. Aceasta este MODUS TOLLENS (valid!). Este perfect corect.
DE CE TREBUIE SĂ RECUNOAȘTEM ACESTE ERORI? PENTRU CĂ SUNT ARMELE MANIPULĂRII.
Aceste două erori sunt folosite constant în argumente slabe, în reclame și în discursul politic pentru a crea iluzia unei legături logice unde nu există.
Exemple de manipulare:
- Afirmarea Consecventului: „Dacă ești patriot, susții partidul nostru. Tu susții partidul nostru? Deci ești patriot!” (Căcat logic. Poți susține partidul din alte motive: frică, interes, ignoranță. Și poți fi patriot și să-l critici).
- Negarea Antecedentului: „Dacă ai încredere în guvern, nu protestezi. Tu protestezi. Deci nu ai încredere în guvern.” (Asta e Modus Tollens corect, dar inversul e folosit adesea:) „Dacă ai încredere în guvern, nu protestezi. Eu am încredere în guvern. Deci tu, care protestezi, nu ai încredere.” (Aici se folosește o negare a antecedentului implicită sau o judecată morală bazată pe ea).
Armă ta contra:
Când auzi un argument de tipul „Dacă P, atunci Q”, și vezi că concluzia se leagă de adevărul sau falsul lui P sau Q, desenează rapid structura în minte.
- Au afirmat P pentru a trage Q? (Modus Ponens – Bun).
- Au negat Q pentru a trage non-P? (Modus Tollens – Bun).
- Au afirmat Q pentru a trage P? (Afirmarea Consecventului – Stop! Eroare!).
- Au negat P pentru a trage non-Q? (Negarea Antecedentului – Stop! Eroare!).
Concluzia finală: Logica condiționalului este ca o ușă cu două căi de acces valide (Modus Ponens și Modus Tollens) și două căi blocate (Afirmarea Consecventului și Negarea Antecedentului). Cunoașterea acestui plan al clădirii logice te face imun la o enormă cantitate de argumente defectuoase. Data viitoare când auzi un „dacă”, fii portarul aten. Lasă-le pe cele două căi bune să treacă, și blochează-le pe celelalte două cu un calm „Asta e o eroare logică”.
Leave a Reply