Bun, hai să vorbim despre cele două principii care stau la baza oricărei societăți care vrea să se numească civilizată. Nu sunt doar vorbe frumoase (cuvânt funny), sunt Egalitatea și Dreptatea, și relația lor e mai complicată decât un episod din “Chefi la Cuțite”. Conform fișierului tău, asta e următoarea bătaie filosofică în politica. Hai să vedem cum se leagă de libertate și responsabilitate și de ce toată lumea strigă că vrea “dreptate”, dar fiecare înțelege altceva.
1. Ce e Egalitatea? (Nu Toți Suntem Înălți la Fel, dar Asta Nu e Ideea)
Gândește-te la egalitate nu ca la identitate (toți la fel), ci la STATUT și DREPTURI. Nu toți trebuie să aibă aceeași mână la poker, dar toți trebuie să primească același număr de cărți la începutul jocului și să joace după aceleași reguli.
a) Egalitatea Formală (În Fața Legii)
- Definiția simplă: Toți cetățenii sunt egali sub ochii legii. Legea e oarbă. Nu contează cine ești, bogat sau sărac, băiat sau fată, de etnie X sau Y – dacă încalci aceeași lege, primești aceeași pedeapsă. Dacă ai același drept, îl poți exercita la fel.
- Exemplu din viața reală: Dreptul la vot. Fiecare cetățean major are un vot. Milionarul nu are 1000 de voturi.
- Limitarea ei: E perfectă pe hârtie, dar nu ține cont de startul inegal din viață. Să dai voie la toată lumea să participe la o cursă (egalitate formală) e frumos, dar dacă unul are pantofi de alergat de firmă și antrenor personal, iar celălalt are ghete de piele și a alergat toată viața după autobuz pentru a supraviețui… ei bine, egalitatea de șanse e doar teoretică. Aici intervine…
b) Egalitatea Reală/Sustenabilă (A Șanselor)
- Definiția simplă: Nu doar să ai dreptul la start, ci să ai și condițiile reale să îl iei. Societatea trebuie să intervină pentru a corecta inegalitățile de start (sociale, economice, de sănătate) care împiedică oamenii să-și folosească drepturile formale.
- Exemplu din viața reală:
- Egalitate formală: Orice copil poate să intre la facultate dacă ia examenul.
- Egalitate reală: Statul oferă burse pentru copiii din familii sărace, programe de meditații gratuite, pentru ca ei să aibă șansa REALĂ să se pregătească pentru acel examen.
- Analogia cu box: Egalitatea formală înseamnă că ambii boxeri intră în ring cu aceleași reguli. Egalitatea reală înseamnă că dacă unul a fost subnutrit și nu a avut antrenor, i se oferă șansa să se recupereze și să se antreneze înainte de meci, pentru ca lupta să fie echitabilă, nu doar egală pe hârtie.
2. Ce e Dreptatea? (Sistemul care Împarte Tortul)
Dacă egalitatea e despre a avea aceeași poziție la start, dreptatea e despre cum se împarte “tortul” (resursele, recompensele, pedepsele) la sfârșit. Și aici filozofii s-au împărțit în tabere.
a) Dreptatea Ca Corectitudine Procedurală (John Rawls)
- Gândiți-vă la asta ca la “Voalul Neștiinței”. Rawls zice: hai să inventăm cele mai corecte reguli pentru o societate, dar de parcă am fi toți cu ochii legați. Nu știm unde vom ajunge noi în ea: săraci sau bogați, bărbați sau femei, sănătoși sau bolnavi.
- În acest “voal”, ce reguli am alege? Rawls spune că două:
- Principiul libertății egale: Fiecare persoană are dreptul la cea mai extinsă libertate fundamentală, compatibilă cu o libertate similară pentru toți.
- Principiul diferenței: Inegalitățile sociale și economice sunt permise DOAR dacă:
- (a) Sunt atașate de poziții și funcții deschise tuturor în condiții de egalitate echitabilă a șanselor (adică, meritocrație reală).
- (b) Aduc cel mai mare beneficiu membrilor cei mai dezavantajați ai societății. (Dacă Bill Gates devine mai bogat, e OK doar dacă și săracul cel mai sărac din societate este mai bine decât înainte, din cauza progresului tehnologic sau creșterii generale a bogăției).
- Simplu spus: E OK ca un CEO să câștige de 100 de ori mai mult decât un angajat, DAR doar dacă acel angajat trăiește totuși decent și are o șansă reală (nu teoretică) să devină și el CEO. Dacă angajatul moare de foame, sistemul e nedrept.
b) Dreptatea Ca Meritocrație (Robert Nozick)
- Gândiți-vă la asta ca la “Câștigul Cinstit”. Nozick, răspunsul libertarian la Rawls, spune: dreptatea nu e despre cum arată distribuția la sfârșit (ca la Rawls), ci despre cum au ajuns bunurile acolo. Dacă ai câștigat ceva pe cale cinstită (prin muncă, schimb voluntar, dar), atunci e al tău. Punct. Statul nu are dreptul să-ți ia din ce ai câștigat cinstit pentru a “corecta” distribuția și a da altora.
- Cele trei reguli ale lui Nozick:
- Dreptatea în achiziție: Cum obții ceva din natură (ex: cultivi un pământ gol).
- Dreptatea în transfer: Cum obții ceva prin schimb, cadou sau moștenire voluntar de la altcineva.
- Corectarea nedreptăților: Singura dată când statul poate interveni e pentru a corecta achizițiile sau transferele incorecte (furt, fraudă, sclavie).
- Exemplu: Dacă Bill Gates și-a făcut avere prin vânzarea unui produs pe care oamenii l-au cumpărat voluntar, e 100% a lui. Faptul că altul e sărac nu justifică să i se ia lui Gates pentru a-i da celui sărac. “Ținuta de mână” socială devine furt.
c) Dreptatea Ca Reciprocitate/Proporționalitate (Aristotel)
- Gândiți-vă la asta ca la “Fiecăruia după…” Aristotel distinge două tipuri:
- Dreptate distributivă: Cum se împart bunurile și onorurile în societate. Trebuie să fie proporțional cu meritul/contribuția. Nu toți primesc același salariu, ci în funcție de aport. Problema e: ce merităm cu adevărat? Efortul? Talentul? Nevoia? Rezultatul?
- Dreptate corectivă/retributivă: Cum se corectează nedreptățile (contracte încălcate, crime). Scopul e să se restabilească echilibrul, de obicei proporțional cu fapta (ochi pentru ochi, dar interpretat modern ca pedeapsă proporțională).
3. Conflictul Fundamental: Egalitate vs. Libertate (și unde e Dreptatea?)
- Rawls (Egalitate + Libertate): Libertatea e cea mai importantă (principiul 1), DAR egalitatea reală de șanse și condiția de a-i ajuta pe cei de jos sunt atât de importante încât justifică o oarecare constrângere asupra libertății absolute de a-ți păstra tot ce ai câștigat (taxe progresive, programe sociale).
- Nozick (Libertate >>>> Egalitate): Libertatea individuală de a posedă și a face schimburi voluntare e supremă. Orice încercare de a impune egalitatea (printr-o distribuție forțată) e o încălcare a drepturilor și, prin urmare, nedreaptă.
În concluzie:
Egalitatea și dreptatea sunt două fețe ale aceleiași monede, dar moneda se numește „Societate Bună”. Problema e că fiecare vrea să o arunce și să vadă altă față câștigătoare.
- Societatea prea egalitaristă (toți primesc aceeași bicicletă, indiferent dacă pedalează sau stau pe ea) poate să ucidă libertatea și motivația. E nedrept pentru cel care muncește.
- Societatea prea libertariană (fiecare își cumpără bicicleta pe care și-o permite) duce la inegalități uriașe, unde cei născuți în sărăcie nu vor avea niciodată o bicicletă, ceea ce e nedrept pentru ei și subminează egalitatea de șanse.
Așa că ai grijă de tine și de ceilalți. Când auzi politicieni vorbind despre “dreptate”, întreabă-te: despre care dreptate vorbesc? Cea care corectează startul inegal (Rawls) sau cea care protejează câștigul cinstit (Nozick)?
Să fii un cetățean informat înseamnă să înțelegi că între “Să dăm tuturor același lucru” și “Să-l lăsăm pe fiecare cu ce are” există o zonă uriașă, gri, numită negocieri politice. Iar tu, cu votul tău egal și drepturile tale egale, alegi în ce direcție vrei să mergi. Alege cu cap, nu doar cu sentimentul că ți se cuvine ceva.
Leave a Reply