Bun, hai să vorbim despre cei mai importanți oameni din cărți: personajele. Fără ei, povestea ar fi doar o descriere goală, ca un film fără actori. Un personaj nu e doar un nume pe pagină. E un om (sau animal, sau lucru) cu gânduri, sentimente și acțiuni care împing povestea înainte. El este motivul pentru care ne pasă.
Să vedem cum îl cunoaștem. Autorul are două metode principale să ne arate cine este un personaj, ca două feluri diferite să ne prezinte un prieten nou.
1. Caracterizarea Directă („Spune-mi cine ești!”)
Gândește-te la ea ca la un interviu rapid. Autorul sau naratorul ÎȚI SPUNE DIRECT, ce fel de persoană este.
Cum o recunoști?
- Autorul folosește cuvinte care descriu caracterul. Este ca o listă de trăsături.
Exemple simple:
- „Era o fetiță foarte cuminte și silitoare.”
- „El era încăpățânat și nu asculta de nimeni.”
- „În suflet, era un om bun și generos.”
Unde o vezi? Adesea la început, când este prezentat personajul. Este rapid și clar, dar nu prea subtil. E ca și cum ți-ar spune cineva: „Uite-l pe Alex, e foarte amuzant!” Înainte să-l vezi făcând vreo glumă.
2. Caracterizarea Indirectă („Arată-mi cine ești!”)
Aceasta este metoda cea mai interesantă și mai des folosită. Autorul nu-ți spune niciodată direct cum este personajul. În schimb, îl lasă să se arate singur prin felul în care acționează, vorbește și se poartă. Noi, cititorii, trebuie să deducem noi singuri ce fel de persoană este.
Gândește-te la ea ca la un detectiv care pune cap la cap dovezi. Autorul ne dă dovezile, noi tragem concluzia.
Cum o recunoști? Uită-te la acțiunile și cuvintele personajului.
Iată cele 5 metode principale (celebrele „METODELE STEAL” în engleză, ușor adaptate):
1. S – SPUNE (Cum Vorbește?)
- Ce cuvinte folosește? (educat, argou, grosolan)
- Ce ton are? (furios, calm, sarcastic)
- Exemplu: Dacă un personaj spune mereu „Vă rog” și „Mulțumesc”, deducem că este politicos.
2. T – GÂNDEȘTE (Ce Gândește?)
- Ce gânduri îi trec prin cap (dacă naratorul ne arată)?
- Ce credințe și valori are?
- Exemplu: Dacă personajul se gândește: „Săracul om, trebuie să-l ajut”, deducem că este empatic și bun.
3. E – EFECT (Cum Îl Văd Alții?)
- Cum reacționează alte personaje la el/ea? Ce spun despre el/ea?
- Exemplu: Dacă toți copiii din curte fug de un personaj, deducem că el este înspăimântător sau răutăcios.
4. A – ACȚIONEAZĂ (Ce Face?)
- CEA MAI IMPORTANTĂ METODĂ! Faptele spun totul.
- Ce acțiuni face în diferite situații?
- Exemplu: Dacă un personaj își dă jumătate din mâncare unui câine flămând, deducem că este generos și iubitor de animale. Chiar dacă autorul nu spune asta niciodată.
5. L – LUCRU (Cum Arată? Cu Ce Se Înconjoară?)
- Cum este îmbrăcat? (ordinat, murdar, elegant)
- Cum arată? (semnale fizice: ochii îi sclipesc când minte?)
- În ce loc trăiește? (casă ordonată vs. haotică)
- Ce obiecte deține? (cărți, arme, jucării)
- Exemplu: Un personaj care are mereu cărți la el este citit. O casă plină de fotografii vechi arată că este nostalgic.
Două Feluri de a Spune Același Lucru
- Caracterizare DIRECTĂ: „Maria era foarte ordonată.”
- Caracterizare INDIRECTĂ (prin Acțiuni & Lucruri): „După ce a terminat de scris, Maria a așezat creioanele perfect drepte în sertar, a șters urmele de cretă de pe tablă și și-a pliat cămășile în dulap după culoare și sezon.”
Vezi? Prima metodă ți-a spus. A doua metodă ți-a arătat și ți-a lăsat ție să înțelegi. A doua este mult mai vie și mai credibilă.
„Greseala Mare” pe Care să O Evităm
Confuzia dintre cum ARATĂ și cum ESTE.
- Așa arată: „Era un bărbat mare și bine făcut, cu o cicatrice pe obraz.” (Asta e descriere fizică, nu ne spune multe despre caracter.)
- Așa este (caracterul): „Era un bărbat mâhnit, care nu uita niciodată o insultă.” (Asta e caracterizare.)
Un personaj urât poate fi bun la suflet. Unul frumos poate fi rău. Nu judeca personajul după înfățișare, ci după acțiuni!
În concluzie:
Un personaj bun nu este doar descris, ci este construit prin mii de mici acțiuni, replici și gânduri.
- Când autorul îți spune cum este, folosește caracterizarea directă.
- Când autorul îl lasă să se arate singur, folosește caracterizarea indirectă.
Data viitoare când citești, fii detectiv.
Nu te mulțumi cu ce-ți spune autorul despre un personaj. Uită-te la ce face. Ascultă cum vorbește. Observă cum îl tratează pe alții. Din aceste mici dovezi, vei descoperi adevărata față a personajului, și vei înțelege mult mai bine povestea. Pentru că, în cele din urmă, o poveste este despre oameni, iar noi învățăm să-i cunoaștem la fel ca pe oamenii din viața reală: uitându-ne la felul în care se poartă.
Leave a Reply