Bun, hai să vorbim despre cel mai ambițios proiect colectiv din istoria noastră: construcția României moderne. Nu a fost vorba doar de cuceriri și tratate, ci de un proces lent, dureros și fascinant de a transforma o societate agrară, tradițională și divizată într-un stat național unitar și european. A fost ca să reconstruiești o mașină în timp ce mergea cu 100 la oră.
1. Motorul Proiectului: DE CE VROIAM SĂ NE MODERNIZĂM?
La începutul secolului XIX, țările românești erau ca niște sat mari, frumoase dar sărace, cu boieri în haine orientale și țărani legați de pământ.
Forțele care ne împingeau spre modernizare:
- Presiunea Externa: Imperiile vecine (Rusia, Austria) erau mult mai puternice și organizate. Dacă nu ne modernizam, eram manevrați sau înghițiți.
- Modelul European: Elitele educate (care studiaseră la Paris, Viena) aduceau acasă idei de națiune, constituție, drepturi, tehnologie. Voiau ca țara lor să arate și să funcționeze ca în Occident.
- Nevoia de Unire: Pentru a uni principatele (și mai târziu Transilvania), trebuia un cadru comun: legi, monedă, administrație, educație. Modernizarea a fost uneltele pentru unire.
Scopul final: Să creăm un STAT NAȚIONAL suveran, recunoscut pe plan internațional, unde românii să fie stăpâni pe propria soartă.
2. Fazele Lucrării: De la Începuturi Timide la “Hai Să Băgăm Pe Rapidă”
Faza 1: Pregătirile (Mijlocul sec. XIX) – “Mai Curățăm Fațada”
- Domnii fanarioți (greci) au adus primii germeni de birocrație și modernizare fiscală… dar în principal pentru a stoarce mai mulți bani de la țărani. Au construit și ei palate, dar beneficiul pentru popor era mic.
- 1848 – Revoluțiile pașoptiste: Tinerii revoluționari (Kogălniceanu, Bălcescu) au scos la lumină programul de modernizare complet: constituție, drepturi, desființarea privilegiilor, reformă agrară. Au eșuat militar, dar au lăsat planul pe masă pentru totdeauna.
Faza 2: Turnarea Fundației (Cuza, 1859-1866) – “Demolăm Vechiul și Punem Structura”
Aici s-a întâmplat REVOLUȚIA ADEVĂRATĂ, PAȘNICĂ. Cuza a acționat rapid:
- REFORMA AGRARĂ (1864): BOMBA SOCIALĂ. A desființat claca și iobăgia. A împroprietărit peste 400.000 de familii de țărani. A zdrobit sistemul feudal. Boierii și-au pierdut forța de muncă gratuită, dar au primit compensații. Țăranii au devenit cetățeni liberi (cel puțin în teorie).
- CODUL CIVIL (1864): A înlocuit o grămadă de legi vechi și cutume cu un singur set de legi moderne, clare, pentru toată lumea. Era esențial pentru o economie de piață (proprietate, contracte).
- REFORMA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI (1864): “Să nu mai fim proști!” A introdus școala primară obligatorie și gratuită. A secularizat averile mănăstirești pentru a finanța școlile. Școala a devenit fabrica națiunii române, unde copiii învățau aceeași istorie și aceeași limbă.
- A Unificat Administrația: A creat primele ministere moderne, o armată națională, un sistem fiscal unitar.
Faza 3: Finisajele și Electrificarea (Carol I, 1866-1914) – “Construim Țara cu Cărămizi, Oțel și Căi Ferate”
Cu Carol I (un prinț german) și clasele politice (liberalii și conservatorii), modernizarea a intrat într-o fază sistematică, dar mai conservatoare social.
- INFRASTRUCTURA, INFRASTRUCTURA, INFRASTRUCTURA:
- CĂILE FERATE: Regele a fost obsedat. S-au construit mii de km de cale ferată care au unit țara, au permis transportul cerealelor la porturi și al trupelor la granițe. Fără tren, nu exista stat unitar.
- PODURI, DRUMURI, PORTURI: Podul de la Cernavodă peste Dunăre, modernizarea portului Constanța.
- TELEGRAFUL ȘI TELEFONUL: Au unit țara în timp real.
- Industrializarea (prin stat): Liberalii, cu ideologia lor de “prin noi înșine”, au investit masiv în industrii cheie: industria petrolieră (Ploiești), industria siderurgică (Reșița, Hunedoara), industrie de armament. Statul era cel mai mare antreprenor.
- Construcția Capitalei: Bucureștiul a fost transformat din oraș oriental în “Micul Paris”: bulevarde largi (Calea Victoriei), clădiri publice impunătoare (Ateneul Român, Palatul Regal, Universitatea), iluminat public, parc.
- Cultura Națională: Se completează cu Școala Română de la Paris (pictura), muzica (Enescu), literatura (Eminescu, Creangă, Slavici). Se creează un canon cultural național.
3. Problemele de Proiect: Ce n-a Mers Bine?
Modernizarea nu a fost un triumf line. A avut costuri imense și defecte de fabricație.
- Problema Țărănească (Cea mai Mare Eșec): Reforma agrară a lui Cuza a fost superficială. Țăranii au primit pământ prea puțin și prost. Rămâneau săraci și datornicii băncilor. Aparțineau pământului, dar pământul nu îi hrănea. Marea Răscoală a Țăranilor din 1907 a fost explozia acestei nemulțumiri – o revoltă sângeroasă împotriva arendașilor și a sistemului.
- Dependența de Capitalul Străin: Industrializarea s-a făcut adesea cu capital francez, german, englez. Concesiile petroliere, de exemplu, le-au controlat străinii. Câștigam, dar nu tot.
- Corupția și Clientelismul: Noua birocrație a devenit rapid o sursă de pile și furie. Sistemul politic era dominat de două partide (liberali și conservatori) care se roteau la putere și împărțeau funcțiile ca pe pradă.
- Decalajul Urban-Rural: Bucureștiul, Iașul, Clujul se modernizau. Dar satul rămânea încă în secolul al XIX-lea: fără electricitate, cu drumuri de căruță, cu sărăcie. Se crea o Românie a două viteze.
- Tensiunile cu Minoritățile: Construcția statului național român a marginalizat adesea minoritățile (evrei, maghiari, sași), văzute ca străine de proiectul național. Legea instrucțiunii din 1898, care obliga ca toate școlile să predea în română, a fost un exemplu de naționalism asimilator.
4. Concluzia: Am Reușit? O Bilantă Împărțită.
DA, am reușit parțial și spectaculos. Până în 1914:
- Am construit un STAT FUNCTIONAL cu granițe, guvern, armată, monedă, servicii.
- Am câștigat INDEPENDENȚA și RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ.
- Am construit o ECONOMIE MODERNĂ (deși agricolă încă dominantă).
- Am creat o CULTURĂ NAȚIONALĂ de nivel european.
- Am întreprins o integrare națională care a făcut posibilă România Mare.
NU, nu am reușit complet. Până în 1914:
- Nu am rezolvat sărăcia țărănească și inechitatea socială.
- Nu am creat o democrație cu adevărat participativă (votul era cenzitar, corupția mare).
- Nu am integrat pe deplin minoritățile.
- Am rămas o țară dependentă economic de puterile occidentale.
De ce a fost important oricum? Pentru că acest proces de modernizare a transformat românii dintr-o populație de supuși într-un popor de cetățeni (chiar dacă imperfect). A creat instituțiile, infrastructura și mentalitatea fără de care România de azi nu ar putea exista. A fost un proces incomplet, tensionat, dar absolut necesar.
Așa că data viitoare când mergi cu trenul, când studiezi la o școală publică, când plătești cu lei sau când te plângi de corupție, să știi că acestea sunt ecouri ale acelui proiect gigant de construcție a statului național din secolele XIX-XX. Un proiect pe care încă îl mai finalizăm, cu bune și cu rele.
Leave a Reply