Bun, hai să vorbim despre perioada cea mai sinistru-autohtonă a comunismului românesc: Național-comunismul lui Ceaușescu. Dacă stalinismul a fost o copie crudă a modelului sovietic, perioada asta a fost un EGOU PATOLOGIC ÎMBRĂCAT ÎN STEAGUL ROMÂNIEI. A fost momentul în care Partidul Comunist Român a spus „Noi conducem cum vrem” – iar „cum vrem” s-a dovedit a fi o dictatură personală, paranoidă și economic catastrofală, dar cu un steag românesc lipit peste. Era comunismul care nu mai slăvea pe Lenin, ci pe Ceaușescu. Și era la fel de mortal.
1. Punctul de Întoarcere: De la „Eroul Național” (1968) la „Geniul din Carpați”
Ceaușescu a venit la putere în 1965, după moartea lui Gheorghiu-Dej. La început, părea tot ce și-ar fi dorit un român obosit de stalinism:
- 1968: Condamnă invazia sovietică în Cehoslovacia. Devine EROU NAȚIONAL și REBEL ÎN OCHII OCCIDENTULUI. Primeste aplauze, credite, investiții.
- Face o scurtă liberalizare culturală (vin The Beatles la București!).
- Deschide relații cu Occidentul (vizite de la Nixon, de Gaulle).
- Promovează o retorică naționalistă care suna bine: vorbește despre daci, despre independență.
DAR toate astea erau MONEDĂ DE SCHIMB pentru a-și consolida puterea absolută personală. În spate, curăța partidul de rivali și transforma Securitatea într-o unealtă a cultului său.
2. Esența Național-Comunismului: Ce Era Cu Adevărat?
Nu a fost o relaxare. A fost o schimbare a focarului dictaturii.
- Stalinismul: Se slăvea pe URSS.
- Național-comunismul: Se slăvea pe ROMÂNIA – ca proiecție a lui CEAUȘESCU.
3. Piloni Sistemului: Rețeta Dictaturii Autohtone
1. CULTUL PERSONALITĂȚII MONSTRUOS („Conducătorul-Geniu”)
- A atins niveluri de comedie neagră inimaginabile: „Geniul din Carpați”, „Eroul Eroilor”, „Lumina ce se revarsă peste țară”.
- Propaganda omniprezentă: portrete, statui, filme, cărți. Soția, Elena, era „Savanta de renume mondial” (deși era semi-analfabetă). Copiii erau „tineri lideri străluciți”.
- Era o religie de stat cu zei vii. Congresele de partid erau rugăciuni laice cu aplauze de 30 de minute.
2. SECURITATEA OMNIPREZENTĂ ȘI PARANOIA DE STAT
- Dacă în perioada stalinistă te arestau pentru opoziție politică, acum te puteau aresta pentru o glumă, pentru că ascultai Europa Liberă, pentru că nu aplaudai destul de mult.
- Control social total: Informatori peste tot – în bloc, la fabrică, în familie. Teama a devenit un mod de viață. Nu mai era teroarea fizică masivă a anilor ’50, ci o teroare psihologică constantă.
3. POLITICA ECONOMICĂ AUTARHICĂ ȘI DEZASTROASĂ (SĂRĂCIREA SISTEMATICĂ)
- Idea nebună: „Să plătim toate datoriile externe ca să fim independenți!” (adică față de bancile străine, dar nu față de propriul popor).
- Realitatea: Pentru a exporta totul și a strânge valută, populația a fost pusă la regim de FOAMETE ȘI FRIG.
- RATIONALIZAREA (CARTELE): S-a introdus pentru:
- MÂNCARE: Zahăr, făină, ulei, carne – cantități de subzistență.
- ELECTRICITATE ȘI ÎNCĂLZIRE: Doar câteva ore pe zi, apartamentele la 14-16 grade.
- LIPSURI TOTALE: de la hârtie igienică la medicamente, de la becuri la detergent.
- Marele Proiect Faraonic: Casa Poporului (azi Palatul Parlamentului) a devorat miliarde în timp ce oamenii mureau de frig. Era simbolul megalomaniei lui.
4. CONTROLUL CORPURILOR (BIOPOLITICA)
- Decretul 770 (1966): Interzicea avortul și orice contracepție. Scopul: creșterea natalității pentru „oameni noi pentru socialism”.
- Rezultatul: Sute de mii de copii nedoriți în orfelinate îngrozitoare. Mii de femei au murit în urma avorturilor clandestine. Statul intra în pântecul tău și îți dicta viața intimă.
5. NAȚIONALISMUL DE TIPĂRITURĂ ȘI IZOLAREA TOTALĂ
- Se slăveau dacii, luptele de independență… dar doar în cuvinte. În realitate, poporul era izolat: aproape nimeni nu putea călători în afară, informațiile din Occident erau blocate.
- Era un naționalism deformant – îi făcea pe oameni să creadă că trăiesc în cea mai fericită țară, în timp ce se chinuiau să supraviețuiască.
4. De ce a Acceptat Poporul? (Până Nu a Mai Putut)
- Creditul de Încredere Inițial: După 1968, era un adevărat erou național. Oamenii i-au acordat un credit uriaș.
- Propaganda de Masă: Erați bombardați non-stop cu mesaje despre măreția lui și a țării.
- Lipsa unei Alternative Viable: Nu exista niciun canal de opoziție. Toți care s-au ridicat (intelectuali după Scrisoarea celor șase din 1977) au fost distruși.
- Frica Supremă: În cele din urmă, frica de Securitate era atât de mare, încât majoritatea își plecau capul.
Cracarea a venit prin SĂRĂCIE. În anii ’80, condițiile de viață au devenit INSUPORTABILE. Cozile pentru alimente, frigul, întunericul au trezit o ură profundă, care a erupt în DECEMBRIE 1989.
5. Moștenirea Ceaușescu: Ce Ne-a Lăsat în Suflet și în Portofel
- Trauma unei Dictaturi Personale: Mai profundă decât cea stalinistă, pentru că tiranul era „al nostru”.
- Cultura Minciunii și a Supunerii: A perfecționat ipocrizia. Toți știau că e groaznic, dar toți aplaudau în public. A creat o societate de dublă față.
- Infrastructură Industrială Distrusă: Fabricele ineficiente și poluante create atunci au fost un obstacol masiv după ’89.
- Criza Demografică: Generația decrețeilor și trauma avorturilor au afectat societatea decenii întregi.
- O Relație Bolnavă cu Naționalismul: A corupt ideea de națiune, asociind-o cu dictatura, megalomanie și izolare. A făcut ca naționalismul să fie privit cu suspiciune după revoluție.
În Concluzie:
**Național-comunismul lui Ceaușescu a fost **MARELE JAF AL SIMBOLURILOR NAȚIONALE. A furat steagul, istoria și mândria poporului și le-a folosit să învelească o dictatură personală care a fost, în multe privințe, mai rea decât stalinismul clasic. A înfometat poporul în timp ce-l făcea să aplaude pentru patrie.
A demonstrat că cel mai periculos tiran nu este neapărat cel care slujește un stăpân străin, ci cel care te convinge că el ÎNTRUCHIPEAZĂ națiunea ta. Atunci, criticându-l, ești nu doar rebel, ci și trădător de țară.
Revoluția din 1989 a fost, în esență, revoltă împotriva acestei înșelăciuni. Oamenii și-au dat seama că „mândria națională” promovată de el era o cușcă de oțel vopsită în tricolor.
A fost o lecție cruntă: să te ferești de salvatorii care se proclamă ei înșiși patria, și care cer să le sacrifici tot – până și căldura din casă și mâncarea din farfurie – pentru o mărire care există doar pe buzele lor și în portretele de pe pereți.
Leave a Reply