Problema filosofică a naturii umane: “Bre, tu ce ești? – Materie BAC

Bun, hai să vorbim despre un subiect pe care toți avem impresia că-l știm, dar pe care puțini îl înțelegem cu adevărat. OMUL. Problema naturii umane. Nu e doar despre cine suntem (cuvânt funny) și de ce facem alegeri proaste când avem foame. E despre cel mai mare mister din univers, stând chiar între urechile noastre. E o întrebare atât de mare încât, dacă ai încerca să o pui pe hârtie, ți-ar lua o viață. Dar filozofii au încercat să o „taie bucățele” ca să o înțelegem. Și uite că, conform fișierului tău, asta e prima temă pentru BAC. Deci hai să o luăm pe rând!

1. Vechea Școală: Omul ca Animal (Dar Mai Smecher)

Gândește-te la ei ca la echipa de fundație a construcției noastre: au pus primele cărămizi ale discuției.

a) Socratic & Co: Omul ca Ființă Rațională și Socială

• Unde: În Atena, în piețe, dând târcoale oamenilor și întrebându-i „De ce?”. (Socrate)
• Ce zic? Două idei enorme:
  1. Rostul nostru suprem e CUNOAȘTEREA și VIRTUTEA. Socrate spunea că nimeni nu face rău din proprie voință, ci doar din ignoranță. Dacă ai ști cu adevărat ce e binele, l-ai face. E ca și cum ai ști exact că mâncarea aia de la fast-food îți face rău, dar cu adevărat ști, nu doar teoretic – și atunci n-ai mai mânca. Noi mâncăm pentru că nu „cunoaștem” cu adevărat consecințele.
  2. Omul e un „animal social” (zoon politikon) – spunea Aristotel. Ne realizăm natura doar în comunitate, ca albinele într-un stup. Un om singur, în pădure, nu e un om împlinit. Are nevoie de prieteni, de familie, de oraș (polis). Gândește-te: ești pe o insulă pustie. Ai tot ce îți trebuie să supraviețuiești, dar… ești fericit? Probabil că îți dorești pe cineva cu care să te cerți la ce film să vizionezi. Aia e natura noastră socială.

b) Creștinismul: Omul ca Ființă Cu O Scânteie Divină

• Cum se vede omul? Ca o creatură duală. Pe de o parte, e un trup muritor, păcătos, cu pofte animale (ăla care vrea a treia porție de pizza). Pe de altă parte, are o SUFLET nemuritor, o scânteie divină, o imagine a lui Dumnezeu (imago Dei).
• Analogia cu mașina: Gândește-te la tine ca la o mașină de Dacie 1300 (trupul), în care a fost montat, dintr-o eroare de producție, un motor de Ferrari (sufletul). Conflictul e garantat! Trupul vrea să meargă pe distracție și pofte, sufletul vrea să zboare spre perfecțiune și Dumnezeu. Sensul vieții (vezi, a doua subpunct din programă!) devine mântuirea – să repari legătura cu Divinitatea și să-ți salvezi sufletul. E ca un joc video cu un singur continue: viața de acum e nivelul de pregătire.

2. Modernitatea: Omul ca Mașină de Gândit (Și de Dobândit)

Aici filozofia dă o întorsătură. Lumea se mecanicizează, omul se uită în oglindă și se întreabă: “Sunt doar un ceasornic mai complicat?”

a) Raționalismul (ex. Descartes): “Gândesc, deci exist” (Cogito, ergo sum)

• Ideea de bază: Cea mai sigură certitudine pe care o am nu e că am un corp (pentru că mă pot amăgi), ci că GÂNDESC. Esența omului e rațiunea. Totul e pus la îndoială, dar faptul că îndoiala însăși e un act de gândire e dovada existenței tale.
• Exemplu din viața reală: Când ești prins în gânduri și cineva te întreabă “Unde ești cu gândul?”, ei bine, pentru Descartes, exact ACELA e locul tău adevărat. Ești mai mult “gândul” tău decât corpul care șade pe scaun.

b) Empirismul (ex. Locke): “Omul ca “Tabula Rasa” (foaie curată)

• Ideea de bază: Nu ne naștem cu idei înnăscute. Mintea noastră e ca un tablet gol la naștere. Tot ce știm vine prin experiență (simțuri). Cei doi factori care ne modelează sunt: 1) Experiența și 2) Educația.
• Analogia super simplă: E ca și cum ai fi un computer cu un sistem de operare gol. Software-ul (personalitatea, cunoștințele) îl instalează viața: ce vezi (experiența senzorială), ce îți spun părinții (educația), ce trăiești.

3. Perioada Contemporană: Criza Identității (Omul ca Proiect)

Aici lucrurile devin tulburi. Războaie mondiale, tehnologii. Filozofii nu mai vorbesc de o “natură umană” fixă, ci de ceva mai fluid.

a) Existențialismul (ex. Sartre): “Existența precede esența”

• Asta e BOMBA! Pentru cei mai mulți, un scaun are o esență (rost, design) înainte să existe. Omul e invers. Mai întâi existență (te naști ca o foaie albă), apoi îți definești singur esența (devii ce vrei TU) prin alegeri și acțiuni.
• Consecința funky: Suntem condamnați să fim liberi. Nu există o rețetă prestabilită, nici un Dumnezeu care să ne spună cum să fim. Noi suntem arhitecții propriei ființe. E înfricoșător și eliberator în același timp.
• Exemplu din viața reală: Nu ești “un lăcătuș” sau “o mamă” prin esență. Ești o persoană care aleg să lucreze ca lăcătuș sau să îngrijească un copil. Acele alegeri te definesc. Dacă nu-ți place, poți alege altceva (în limite reale, bineînțeles). Sensul vieții nu e dat, e construit de tine, ca un puzzle la care tu decizi imaginea finală.

b) Școala Marxistă: Omul ca Ființă a Muncii și a Relațiilor Sociale

• Ideea de bază: Nu te definești prin gândurile tale abstracte sau sufletul tău. Te definești prin ce faci (munca) și în ce relații sociale ești prins. Omul e un produs al societății și al condițiilor materiale.
• Analogia: Nu poți înțelege un furnicar (omul) uitându-te la o singură furnică (individul). Trebuie să vezi întregul furnicar (societatea, sistemul economic). Dacă furnicarul e construit pe sclavie, tu, ca furnică, vei avea o anumită natură. Dacă e construit pe cooperare, alta.

În concluzie:

Problema naturii umane nu are un răspuns final. E ca o discuție care durează de mii de ani. Unii ne văd ca pe niște computere sofisticate (empiriștii), alții ca pe arhitecți liberi (existențialiștii), alții ca pe piese dintr-un furnicar imens (marxiștii), iar alții ca pe Ferrari-uri cu motor de Dacie (creștinii).

Așa că ai grijă de tine. Cunoaște-ți opțiunile. Filosofia asta nu e doar pentru BAC. E instrumentul cu care îți poți răspunde singur la întrebarea: “Ce vreau să fiu?” Pentru că, indiferent de școală, un lucru e clar: avem capacitatea asta unică de a ne întreba despre noi înșine. Și ăsta e poate cel mai umor lucru la noi.

Sensul vieții tale e o parte integrală a identității tale. Ai grijă de el cu aceeași seriozitate. Construiește-l cu grijă, sau, dacă vrei, înoată pur și simplu. Alegerea, dragă student, e a ta.