Bun, hai să vorbim despre cele două moduri fundamentale în care tragi concluzii în viață. Unul e ca un matematician care demonstrează o teoremă. Celălalt e ca un detectiv care reconstituie o crimă. Amândouă sunt valide, dar oferă tipuri diferite de încredere.
Am învățat ce e un raționament (premise -> legătură logică -> concluzie). Acum să vedem ce fel de „putere” poate avea acea legătură logică: poate fi una de certitudine absolută sau una de probabilitate mare.
1. Raționamentul DEDUCTIV: „Dacă A și B sunt adevărate, atunci C este SIGUR adevărată”
Definiția simplă: Un raționament deductiv este acela în care, dacă premisele sunt adevărate, concluzia este garantat, în mod necesar, adevărată. Concluzia este deja „ascunsă” în premise; noi doar o extragem prin logică pură.
Analogia perfectă:
- Puzzle-ul de logica. Dacă știi că: 1) Piesa A se lipește doar de piesa albastră, și 2) Această piesa e roșie, atunci 3) Garantat că nu se lipește de piesa A. Concluzia e inevitabilă din reguli.
- Teorema matematică. Dacă accepti axiomele și postulatele geometriei euclidiene, atunci teorema lui Pitagora trebuie să fie adevărată.
Cuvinte cheie care indică deducția: Prin urmare, în mod necesar, rezultă că, implică, se deduce că.
Exemplu clasic (Silogismul):
- Toți oamenii sunt muritori. (Premisă generală)
- Socrate este om. (Premisă particulară)
- Prin urmare, în mod necesar, Socrate este muritor. (Concluzie certă)
Structura: Mergem de la general (toți oamenii) la particular (Socrate).
Criteriul de succes pentru deducție: VALIDITATEA.
- Un raționament deductiv este valid dacă structura lui face ca, din premise adevărate, să rezulte întotdeauna o concluzie adevărată.
- Un raționament deductiv solid este unul care este valid și are premise adevărate. Solid = Valid + Premise Adevărate.
2. Raționamentul NEDEDUCTIV (Inductiv, Abductiv): „Dacă A și B sunt adevărate, atunci C este PROBABIL adevărată”
Definiția simplă: Un raționament nedeductiv este acela în care premisele susțin concluzia, dar nu o garantează. Premisele oferă dovezi sau probabilitate pentru concluzie, care rămâne posibilă, plauzibilă, probabilă, nu sigură.
Analogia perfectă:
- Detectivul. Dacă: 1) X are motiv, 2) Amprentele lui X sunt pe arma crimei, atunci 3) Este foarte probabil ca X să fie criminalul. Dar există șansa ca amprentele să fie vechi sau motivul să nu fie suficient.
- Prognoza meteo. Dacă: 1) Barometrul scade brusc, 2) Cerul se înnoro, atunci 3) Probabil va ploua.
Cuvinte cheie care indică nededucția: Probabil, este plauzibil, cel mai probabil, totul indică că, sugerează că, este rezonabil să credem că.
Exemplu clasic (Generalizare inductivă):
- Găina 1 a fost scoasă din ou. (Observație)
- Găina 2 a fost scoasă din ou.
- Găina 1000 a fost scoasă din ou.
- Probabil, toate găinile sunt scoase din ou. (Concluzie probabilă, nu sigură)
Structura: Mergem de la particular (observații specifice) la general (o regulă).
Criteriul de succes pentru nededucție: PUTEREA CONvingătoare (forța inductivă).
- Un raționament nedeductiv este puternic (convingător) dacă premisele oferă o bază foarte solidă pentru concluzie, făcând-o extrem de probabilă.
- Un raționament nedeductiv este slab dacă premisele oferă o bază slabă pentru concluzie.
3. TABELA COMPARATIVĂ: Certitudine vs. Educată
| Caracteristică | Raționament DEDUCTIV | Raționament NEDEDUCTIV |
|---|---|---|
| Puterea concluziei | Certitudine (garantată dacă premisele sunt adevărate) | Probabilitate (susținută, plauzibilă) |
| Risc de eroare | Zero (dacă e valid și premisele adevărate) | Mereu prezent (concluzia poate fi falsă chiar cu premise adevărate) |
| Direcția gândirii | De la general la particular (sau general la general) | De la particular la general (sau de la efect la cauză) |
| Domenii tipice | Matematica, Logica formală, Legile deductive | Știința empirică, Medicina, Istoria, Viața de zi cu zi |
| Cum eșuează | Când structura e invalidă sau o premisă e falsă | Când e generalizare pripită, când dovezile sunt slabe sau insuficiente |
| Exemplu | „Toți câinii latră. Rex e câine. Deci Rex latră.” (Cert) | „Am văzut 10 câini și toți au lătrat. Probabil toți câinii latră.” (Probabil) |
4. Tipuri de Raționamente NEDEDUCTIVE (Cei Trei Spioni)
Nedeductivul are trei agenți principali:
A. INDUCȚIA (Generalizarea)
- Ce face: Trage o concluzie generală din observații particulare repetate.
- Exemplu: Soarele a răsărit în est în fiecare zi din viața mea. Probabil că mâine va răsări tot în est.
- Pericol: Generalizarea pripită (ex: „Am văzut un câine agresiv, deci toți câinii sunt agresivi.”).
B. ABDUCȚIA (Inferența către cea mai bună explicație)
- Ce face: Găsește cea mai plauzibilă sau probabilă explicație pentru un fapt observat.
- Exemplu: Podeaua e udă (fapt). Cea mai bună explicație e că a plouat și geamul era deschis. (Dar ar putea fi și o țeavă spartă).
- Este fundamentul diagnosticului medical și al investigației criminalistice.
C. ANALOGIA
- Ce face: Trage o concluzie despre un lucru necunoscut, bazându-se pe asemănările sale cu un lucru cunoscut.
- Exemplu: Pământul are oxigen, apă, și este locuit. Planeta X are oxigen și apă. Probabil și planeta X este locuită.
- Pericol: Asemănările pot fi superficiale, iar diferențele cruciale pot fi ignorate.
5. Exercițiu: Deductiv sau Nedeductiv?
Stabilește tipul și explică de ce:
- „Toate păsările au pene. Pinguinul este pasăre. Deci pinguinul are pene.”
- Răspuns: DEDUCTIV. Structura e: Toți A sunt B. X este A. Deci X este B. Dacă premisele sunt adevărate, concluzia e garantat adevărată.
- „De fiecare dată când am mâncat stridii de la acest magazin, am avut intoxicație. Probabil că stridiile de acolo sunt contaminate.”
- Răspuns: NEDEDUCTIV (Inducție). Pleacă de la observații particulare (de câteva ori) la o concluzie generală și probabilistică. Este plauzibil, dar nu sigur (poate ai tu o intoleranță).
- „Dacă plouă, străzile se udă. Străzile sunt udate. Prin urmare, a plouat.”
- Atenție! Părea deductiv, dar este o eroare logică (afirmația consecventului). Este un raționament nedeductiv slab de tip abductiv: „Străzile udate” ar putea avea multe cauze (șuvoaie, mașini de spălat). Abducția corectă ar fi: „Străzile sunt udate. Cea mai bună explicație în acest moment este că a plouat.”
DE CE TREBUIE SĂ FACI DIFERENȚA?
Pentru că înțelegerea tipului de raționament îți setea așteptările corecte.
- Când cineva îți prezintă un argument deductiv, poți să-l verifici doar pe două lucruri: 1) Este valid? și 2) Premisele sunt adevărate? Dacă da, trebuie să accepți concluzia. Este o chestiune de logică dură.
- Când cineva îți prezintă un argument nedeductiv, verifici: 1) Cât de puternic este suportul oferit de premise? 2) Există contra-exemple? 3) Există alte explicații la fel de bune? Aici este vorba de gradul de încredere, nu de supunere logică.
În lumea reală, 95% din deciziile noastre se bazează pe raționamente nedeductive (probabiliste). De la „Ce haine să port?” (probabil va fi frig) până la „Ce tratament să urmez?” (probabil că acest medicament funcționează pentru majoritatea pacienților cu simptomele mele).
Sfatul suprem: Când auzi o concluzie, nu te întreba doar dacă e adevărată sau falsă. Întreabă: „Ce fel de susținere îi oferă argumentul? O garanție de tip matematic (deductiv) sau o probabilitate de tip științific (nedeductiv)?” Această simplă întrebare îți va acorda imunitate împotriva hoților de certitudine care vând probabilități, și îți va da încrederea să acționezi pe baza celor mai bune probabilități pe care le ai la dispoziție.
Leave a Reply