Bun, hai să vorbim despre perioada în care trăim. România post-decembristă. Dacă Revoluția a fost un cutremur care a dărâmat închisoarea, următorii 30+ de ani au fost încercarea de a construi o casă nouă pe același teren, cu vechii călăi amestecați printre arhitecți, și cu o grămadă de hoții de materiale. A fost o tranziție lungă, dureroasă, și incompletă de la dictatură la democrație, de la economie planificată la piață liberă, de la minciună oficială la adevăruri neplăcute.
1. Contextul Inițial: Ce Am Moștenit? O Ruină cu Oameni Liberi.
În decembrie 1989 am căpătat libertatea, dar am moștenit o țară distrusă:
- O Economie de Război: Fabrici ineficiente care poluau masiv, agricultură colectivizată și ineficientă, lipsuri totale, datorii externe.
- O Societate Traumatizată: Oameni obișnuiți cu frica, cu minciuna, cu supunerea, cu neîncrederea în orice autoritate.
- O Birocrație Uriașă și Coruptă: Aparatul de stat comunist, cu mentalitatea lui, a rămas la locul lui. Doar sigiliul s-a schimbat.
- O Elite Distrusă: Comuniștii fuseseră eliminați pe cei mai capabili. Rămăseseră cei docili, corupți sau securiștii inteligenți.
- Nicio Experiență Democratică: Nu știam ce înseamnă alternanța la putere, justiție independentă, presă liberă, societate civilă.
Sarcina era uriașă: Să treci DEODATĂ de la dictatură la democrație, de la economie de comandă la capitalism, și de la izolare la integrare europeană. Ca și cum ai vrea să treci de la trăsură cu cai la rachetă spațială într-o singură zi.
2. Perioadele Majoră: De la Haos la UE (cu Opreliști)
Faza 1: Haosul și Lupta pentru Putere (1990-1992)
- Guvernul Provizoriu (FSN – Ion Iliescu): A preluat puterea. Era format din foști comuniști reformiști și personalități ale Revoluției.
- Protestele de la Universitate (1990): Studenții și intelectualii care credeau că revoluția a fost furată au protestat în Piața Universității. Mineriada din iunie 1990: Iliescu a chemat minerii să “restabilească ordinea”. A fost o violență brutală împotriva societății civile, o lovitură uriașă pentru democrația încă la-născare. A arătat că vechile mentalități (rezolvarea cu forța) erau vii.
- Prima Constituție (1991): A fost un pas crucial. A stabilit cadrul democratic: republică, drepturi fundamentale, separarea puterilor. A rămas baza de astăzi.
Faza 2: Începuturile Dure ale Capitalismului Sălbatic (1992-1996)
- Reforma Economică: A început privatizarea. Dar cum? Fabricele de stat au fost vândute uneori la preț de nimic unor oameni apropiați puterii. A apărut clasa “nou-veniților” – foști securiști și baroni locali care au devenit peste noapte milionari. Majoritatea oamenilor au suferit: inflație imensă, șomaj, prăbușirea industriei grele.
- Apariția Partidelor Politice: S-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Cele mai mari: FSN/PDSR (stânga, ex-comuniști), PNȚ-CD (dreapta istorică, național-țărănistă), PNL (liberalii), UDMR (maghiarii).
- Mentalitatea: “Hai să luăm și noi ce putem, că a venit vremea noastră.”
Faza 3: Alternanța la Putere și Dezamăgirea (1996-2000)
- Coaliția de Dreapta (CDR) – Emil Constantinescu câștigă alegerile (1996). Era PRIMA ALTERNANȚĂ pașnică! Un moment istoric care a arătat că democrația funcționează.
- DAR guvernarea a fost un dezastru: certuri interne, incompetență, lipa de o viziune clară. Lumea a crezut că “dreapta” va fi mai curată, mai eficientă. N-a fost. A fost dezamăgirea uriașă care a întârziat mult evoluția politică sănătoasă.
- Rezultatul: În 2000, oamenii, dezamăgiți, l-au votat din nou pe Ion Iliescu.
Faza 4: Consolidarea Drumului spre Europa (2000-2014)
- Scopul clar: INTEGRAREA EUROPEANĂ. Toate guvernele, de dreapta sau de stânga, au avut acest obiectiv.
- 2004: România intră în NATO. O garanție de securitate.
- 1 ianuarie 2007: ROMÂNIA INTRĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Cel mai mare succes post-decembrist. A deschis piețe, a furnizat fonduri, a impus reforme (justiție, administrație). A fost un anchor care a ținut țara pe un curs european, chiar dacă politicienii se zbăteau.
- Criza Economică (2008-2010): Ne-a lovit dur pentru că economia noastră era fragilă. A arătat dependența și corupția sistemului.
- Proteste împotriva lui Băsescu și a austerității: Societatea civilă începea să se trezească, să ceară responsabilitate.
Faza 5: Explozia Societății Civile și Lupta Anticorupție (2014-Prezent)
- 2013: Proiectul Roșia Montană. A declanșat cele mai mari proteste de la ’90 împotriva unui proiect privit ca corupt și dăunător. A fost nașterea unei noi generații civile, educate, conectate, care nu mai acceptă să fie jucate.
- DNA și Luiza Mediaș: A devenit un simbol al luptei împotriva corupției la nivel înalt. Au trimis la închisoare zeci de politicieni, demnitari, magistrați. A dat speranță. DAR a și creat o contrareacție puternică din partea sistemului corupt.
- 2017: MEGA-PROTESTELE împotriva OUG 13 (care dorea să slăbească lupta anticorupție). Peste 500.000 de oameni au ieșit în stradă. A fost momentul în care societatea a spus clar: “GATA! Nu mai vrem hoție în blazon!”
- 2019: Alegerile europarlamentare – Partidul Social Democrat (moștenitorul FSN) a pierdut masiv în favoarea PNL și USR (nou-veniții care promiteau schimbarea). O nouă alternanță.
3. Problemele Structurale Care Încă Trag Înapoi
- SISTEMUL DE JUSTIȚIE: Cel mai mare punct slab. Încă lent, ineficient, coruptibil. Reforma judiciară a fost un câmp de bătălie politic, nu una de modernizare sinceră.
- CORUPȚIA ENDEMICĂ: Rădăcina tuturor problemelor. De la șpaga la doctor până la contractele mari cu statul. A fost sistemul de operare al clasei politice pentru 30 de ani.
- SĂRĂCIA ȘI EMIGRAȚIA MASIVĂ: Milioane de români au plecat. Pe de o parte, a ușurat țara, pe de altă parte a drenat țara de cei mai tineri și mai calificați.
- SERVICIILE PUBLICE PROASTE: Sănătatea și educația stau încă în ruine în multe locuri. Diferența dintre orașe și sate este enormă.
- POLARIZAREA POLITICĂ EXTREMĂ: Discursele “noi vs. ei”, atacurile personale, lipsa de dialog. Se luptă pentru putere, nu pentru proiecte de țară.
- PROBLEMA SECURITĂȚII: Foștii securiști și colaboratorii au infiltrat politica, economia, mass-media. Au fost cea mai mare câștigătoare a revoluției. Asta a împiedicat o adevărată ruptură cu trecutul.
4. Ce Am Reușit? (Pentru a Nu Fi Pesimiști Tot Timpul)
- DEMOCRAȚIA FUNCȚIONEAZĂ: Avem alegeri regulate, pașnice, cu schimbări de putere. Libertatea de expresie este deplină. Putem critica pe oricine.
- LIBERTĂȚILE INDIVIDUALE: Putem călători, putem porni o afacere, putem alege ce să citim, ce să credem. Asta e uriaș.
- INTEGRAREA EUROPEANĂ ȘI ATLANTICĂ: Suntem în NATO și UE. Asta ne protejează și ne oferă oportunități.
- ECONOMIA DE PIAȚĂ (CHIAR DACA DEFECTĂ): Există o clasă de antreprenori reali, o economie privată din ce în ce mai puternică (IT, servicii).
- SOCIETATEA CIVILĂ VIE: ONG-uri, activiști, jurnaliști independenți care luptă pentru o țară mai bună. Asta e cea mai mare noutate față de comunism.
În Concluzie:
Construcția democrației noastre a fost ca o operație de transplant pe un pacient grav bolnav, făcută de niște doctori care uneori furau organe. Procesul a fost haotic, dureros și plin de reversuri.
- Am câștigat libertatea imediat, în 1989.
- Am luptat 30 de ani pentru stabilitatea și normalitatea (și încă luptăm).
- Adevăratul test, acum, este pentru JUSTIȚIE.
Problema noastră cea mare nu e că nu știm ce e democrația. Știm. E că avem o clasă politică și o parte a statului care profita de democrație pentru a face același lucru ca în comunism: să se îmbogățească și să ne controleze, doar că acum folosesc votul în locul terorii.
Așa că povestea României post-decembriste e încă în scris. Este lupta dintre forțele care vor o țară europeană, normală și corectă și forțele care vor să păstreze un sistem de prădăciune sub o mască democratică. Fiecare alegere, fiecare protest, fiecare articol de investigație este un pas în această bătălie lungă.
A fost o lecție grea: că democrația nu se primește odată pentru totdeauna. Se câștigă în fiecare zi, prin vigilență, prin implicare, și prin refuzul de a te lăsa furat sau intimidat. Exact ca în decembrie ’89, doar că acum armele sunt votul, strigătul și biroul de vot.
Leave a Reply