Bun, hai să vorbim despre perioada în care trăim. România postcomunistă. Dacă Revoluția din ’89 a fost cutremurul care a dărâmat închisoarea, următorii 30+ de ani au fost încercarea de a construi o casă nouă pe același teren, cu vechii călăi amestecați printre arhitecți, și cu hoții de materiale căzând din când în cand de pe schelă. A fost o tranziție lungă, dureroasă și incompletă de la dictatură la democrație, de la economie de comandă la capitalism, de la minciună oficială la adevăruri neplăcute.
1. Contextul Inițial (1990): Ce Am Moștenit? O Ruină cu Oameni Liberi
În decembrie 1989 am căpătat libertatea, dar am moștenit o țară spartă:
- O Economie de Război: Fabrici ineficiente care poluau, agricultură colectivizată, lipsuri totale, datorii.
- O Societate Traumatizată: Oameni obișnuiți cu frica, minciuna, supunerea, neîncrederea în orice autoritate.
- O Birocrație Uriașă și Coruptă: Aparatul de stat comunist, cu mentalitatea lui, a rămas la locul lui. Doar sigiliul s-a schimbat.
- Nicio Experiență Democratică: Nu știam ce înseamnă alternanța la putere, justiție independentă, presă liberă.
- Foștii securiști erau cei mai pregătiți să profite de haos.
Sarcina era monstruoasă: Să treci DEODATĂ de la dictatură la democrație, de la economie de comandă la capitalism, și de la izolare la integrare europeană. Ca și cum ai vrea să treci de la trăsură cu cai la mașină electrică într-o singură zi.
2. Perioadele Majore: De la Haos la UE (și Înapoi la Crize)
Faza 1: Haosul și Lupta pentru Putere (1990-1992) – „Mineriadele”
- Guvernul Provizoriu (FSN – Ion Iliescu): A preluat puterea. Era format din foști comuniști reformiști și unii oameni noi.
- Protestele de la Universitate (1990): Studenții și intelectualii care credeau că revoluția a fost furată au protestat în Piața Universității.
- Mineriada din iunie 1990: Iliescu a chemat minerii să „restabilească ordinea”. A fost o violență brutală împotriva societății civile, o lovitură uriașă pentru democrația încă la-născare. A arătat că vechile mentalități (rezolvarea cu forța) erau vii.
- Prima Constituție (1991): Un pas crucial. A stabilit cadrul democratic: republică, drepturi fundamentale, separarea puterilor. Baza de astăzi.
Faza 2: Capitalismul Sălbatic și Începuturile Corupției Sistemice (1992-1996)
- Privatizarea a început haotic. Fabricele de stat au fost vândute uneori la preț de nimic unor oameni apropiați puterii. A apărut clasa „băieților deștepți” – foști securiști și baroni locali care au devenit peste noapte milionari.
- Majoritatea oamenilor au suferit: inflație imensă (300%!), șomaj, prăbușirea industriei grele.
- Apariția Partidelor Politice: S-au înmulțit ca ciupercile. Cele mari: FSN/PDSR/PSD (stânga, ex-comuniști), PNȚ-CD (dreapta istorică), PNL (liberalii), UDMR (maghiarii).
- Mentalitatea: „Hai să luăm și noi ce putem, că a venit vremea noastră.”
Faza 3: Prima Alternanță și Marea Dezamăgire (1996-2000)
- Coaliția de Dreapta (CDR) – Emil Constantinescu câștigă alegerile (1996). PRIMA ALTERNANȚĂ pașnică! Istoric! A arătat că democrația funcționează.
- DAR guvernarea a fost un dezastru: certuri interne, incompetență, lipsa unei viziuni clare. Lumea a crezut că „dreapta” va fi mai curată, mai eficientă. N-a fost. A fost dezamăgirea uriașă.
- Rezultatul: În 2000, oamenii, dezamăgiți, l-au votat din nou pe Ion Iliescu. Lecția grea: schimbarea nu e automat bună.
Faza 4: Consolidarea Drumului spre Europa (2000-2014) – Obiectivul Clar
- Scopul unic: INTEGRAREA EUROPEANĂ. Toate guvernele, de dreapta sau de stânga, au avut acest obiectiv.
- 2004: România intră în NATO. Garanție de securitate.
- 1 ianuarie 2007: ROMÂNIA INTRĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Cel mai mare succes post-decembrist. A deschis piețe, a furnizat fonduri, a impus reforme (justiție, administrație). A fost ancora care a ținut țara pe un curs european.
- Criza Economică (2008-2010): Ne-a lovit dur. A arătat dependența și fragilitatea economiei noastre.
Faza 5: Explozia Societății Civile și Lupta Anticorupție (2014-Prezent) – Cetățeanul Se Trezește
- 2013: Proiectul Roșia Montană. A declanșat cele mai mari proteste de la ’90. Nașterea unei noi generații civile, educate, conectate, care nu mai acceptă să fie jucate.
- DNA și Luiza Mediaș: Au trimis la închisoare zeci de politicieni, demnitari. Au dat speranță. DAR au și creat o contrareacție puternică din partea sistemului corupt.
- 2017: MEGA-PROTESTELE împotriva OUG 13 (care dorea să slăbească lupta anticorupție). Peste 500.000 de oameni în stradă. Mesaj clar: „GATA! Nu mai vrem hoție în blazon!”
- 2019-2024: Crize, pandemie, război, instabilitate. Partidele se sfâșie, PSD și PNL formează aliante nefirești, apare AUR (partid de extremă dreapta), USR se luptă să supraviețuiască. Justiția rămâne câmpul principal de bătălie.
3. Practici Politice Interne: Ce Înseamnă „Democrație” la Noi?
- ALEGERI REGULATE: Avem. Funcționează. S-a schimbat puterea de multe ori pașnic. Asta e bine.
- PARTIDELE: Sunt mai degrabă clanuri pentru câștigarea puterii și a resurselor decât vehicule pentru ideologii. Membrele oscilează, principiile sunt flexible. Clientelismul („îți dau ceva dacă votezi cu mine”) e regula.
- JUSTIȚIA: Cel mai mare punct slab. Încă lentă, ineficientă, coruptibilă. Reforma judiciară e un câmp de luptă politic, nu un efort sincer de modernizare. Când prinde pe cineva puternic (prin DNA), sistemul se revolte.
- MASS-MEDIA: Liberă, dar foarte polarizată, cu multe canale controlate de interese politice sau de afaceriști. Lupta cu fake-news și dezinformarea.
- SOCIETATEA CIVILĂ: Cea mai mare noutate pozitivă. ONG-uri, activiști, jurnaliști independenți. Forța care trage țara spre normalitate.
4. Reintegrarea Europeană: Cea Mai Bună Poveste (Dar cu Bube)
SUCCESELE:
- Libertatea de mișcare (Schenghen) – un drept imens.
- Fondurile Europene care au construit autostrăzi, școli, spitale (chiar dacă cu furăciune pe alocuri).
- Cadrul legal și standardele care ne trag în sus.
- Siguranța prin NATO.
- Accesul la piața unică pentru afaceri.
PROVOCĂRILE:
- Corupția care fura fondurile UE și ne face de rușine în rapoarte.
- Justiția care ne ține în Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) și acum în cadrul de rule of law.
- Decalajul economic față de Vestul Europei.
- Emigrația masivă a tinerilor și a specialiștilor – un drenaj al țării.
5. Problemele Structurale Care Încă Trag Înapoi (Moștenirile Neverificate)
- CORUPȚIA ENDEMICĂ: Rădăcina tuturor problemelor. De la șpaga la doctor la contractele mari cu statul. Sistemul de operare al clasei politice.
- JUSTIȚIA ÎNCETĂ ȘI INEFICIENTĂ: Legea e pentru săraci. Cei puternici scăpa.
- SĂRĂCIA ȘI INEGALITATEA: Diferențe uriașe între orașe și sate, între generatii.
- SERVICIILE PUBLICE PROASTE: Sănătatea și educația în criză cronică.
- CLASA POLITICĂ DECREDIBILIZATĂ: Lipseșc proiecte pe termen lung, e doar luptă pentru putere și resurse.
În Concluzie:
Construcția democrației noastre a fost ca o operație de transplant pe un pacient grav bolnav, făcută de niște doctori care uneori furau organe. Procesul a fost haotic, dureros, cu pasi înainte și mulți înapoi.
- Am câștigat libertatea imediat, în 1989.
- Am luptat 30 de ani pentru stabilitate și normalitate (și încă luptăm).
- Adevăratul test acum este pentru JUSTIȚIE ȘI LUPTA ANTICORUPȚIE.
Problema noastră cea mare nu e că nu știm ce e democrația. Știm. E că avem o clasă politică și o parte a statului care profită de democrație pentru a face același lucru ca în comunism: să se îmbogățească și să ne controleze, doar că acum folosesc votul în locul terorii și televiziunea în locul propagandei crude.
Așa că povestea României postcomuniste e încă în scris. Este lupta dintre forțele care vor o țară europeană, normală și corectă (societatea civilă, unele instituții, o parte din mass-media) și forțele care vor să păstreze un sistem de prădăciune sub o mască democratică (o mare parte din clasa politică, baronii locali, sistemele de patronaj).
A fost o lecție grea: că democrația nu se primește odată pentru totdeauna. Se câștigă în fiecare zi, prin vigilență, prin vot, prin protest și prin refuzul de a te lăsa furat sau intimidat. Exact ca în decembrie ’89, doar că acum armele sunt biroul de vot, strigătul în piață și articolul de investigație. Lupta continuă.
Leave a Reply