Socializarea: Fazele Tale ca Om: De la Instalare la Reinstalare Forțată – Lecție BAC

Bun, hai să vorbim despre cea mai lungă cursă de alergare din viața ta. Nu e maratonul, nu e alergatul după autobuz. E socializarea – procesul prin care devii om social. Dar să știi că are etape, ca un joc video: nivelul 1 (primar), nivelul 2 (secundar) și uneori… nivelul hardcore cu reinstalare totală.


1. SOCIALIZAREA PRIMARĂ: Instalarea Sistemului de Operare

Aici e primul și cel mai important nivel. Are loc în copilăria timpurie, în sânul familiei sau al celor care te cresc.

Ce se întâmplă aici (efectiv)?

Ești ca un calculator nou-nouț. Sistemul de operare se instalează de la zero. Nu ai nimica. Înveți:

  • Limbajul (cum să comunici cu alții)
  • Emoțiile de bază (ce e fericire, ce e frică, cum să le exprimi)
  • Normele fundamentale (ce e bun, ce e rău, ce e periculos)
  • Viziunea despre tine însuți (cine ești tu în lumea asta)

Cum se face instalarea?

  • Prin imitație: Copiezi tot ce fac părinții tăi. Dacă ei zâmbesc la străini, și tu vei zâmbi. Dacă ei se tem de câini, și tu te vei teme.
  • Prin recompense și pedepse: „Bravo, ai fost cuminte!” (instalează comportamentul bun). „Nu, nu pune degetul în priză!” (dezinstalează comportamentul periculos).
  • Prin joc: Când joci „la doctor” sau „la familie”, de fapt exersezi roluri sociale.

De ce e așa crucial?
Pentru că ceea ce înveți aici devine Adevărul tău absolut. Nu-l pui la îndoială. Dacă ai învățat că „străinii sunt periculoși”, vei crede asta toată viața – până când altceva nu vine să-ți schimbe programarea.

Analogie: Socializarea primară e ca să primești un telefon cu Android sau iOS instalat de fabrică. Nu știi că ar putea fi altfel. Crezi că așa trebuie să fie.


2. SOCIALIZAREA SECUNDARĂ: Instalarea Aplicațiilor Specializate

După ce ai sistemul de operare, începi să mergi în lume. Aici începe socializarea secundară – care durează toată viața.

Unde se întâmplă?

Peste tot, în afara familiei:

  • La școală (învățând să fii elev)
  • Cu prietenii (învățând să fii coleg/prieten)
  • La serviciu (învățând să fii angajat)
  • În societate (învățând să fii cetățean)

Cum e diferită de primară?

  1. E mai conștientă: Știi că înveți ceva nou. Nu e „natural” ca respirația.
  2. E selectivă: Poți să respecți regulile doar la suprafață. La școală ești cuminte, dar cu prietenii faci tâmpenii.
  3. Înveți roluri specifice: Nu mai ești „doar copil”. Devii „elev”, „jucător în echipă”, „angajat”, „soț”.

Exemplu concret:

  • La școală: Înveți că trebuie să ridici mâna ca să vorbești. Asta e o normă specifică acelui context. Nu o aplici și când ieși la o cafea cu prietenii.
  • La primul job: Înveți să zici „dumneavoastră” la șef, să porți o cămașă, să fii la timp. Acestea sunt „aplicații” noi instalate pentru mediul ăla specific.

Analogie: Socializarea secundară e ca să descărci aplicații noi pe telefon. Unele sunt utile (WhatsApp pentru comunicare), altele sunt pentru distracție (TikTok), altele pentru muncă (Microsoft Office). Le instalezi când ai nevoie și le poți șterge.


3. RE-SOCIALIZAREA: Când Se Formatează Hard Disk-ul

Acum vine partea hardcore. Uneori, software-ul vechi e atât de defect sau atât de periculos, încât trebuie șters complet și înlocuit cu unul nou. Asta e re-socializarea.

Când se întâmplă asta?

Doar în situații extreme și total institutionale, unde persoana este complet separată de vechea ei viață și pusă într-un mediu controlat 24/24.

Cele 3 etape ale re-socializării (ca într-un film SF):

ETAPA 1: MORTALITATEA SINELUI („Omul Vechi Moare”)

  • Ce se întâmplă: Îți este luată toată identitatea veche.
  • Cum se face:
  • Îți iau hainele civile și îți dau o uniformă.
  • Îți iau numele și îți dau un număr sau o denumire generică („recrut”, „detinut”).
  • Îți iau părul (tunsoare standard).
  • Îți distrug orice legătură cu lumea exterioară.
  • Scopul: Să te reducă la zero. Să nu mai fii „Ion, fiul lui Maria, student la Politehnică”. Să fii doar un obiect al instituției.

ETAPA 2: CONSTRUCȚIA SINELUI NOU („Omul Nou Se Naște”)

  • Ce se întâmplă: Îți este dată o identitate nouă, construită de instituție.
  • Cum se face:
  • Îți învață regulile noi prin repetiție forțată.
  • Te pedepsesc dacă încerci să păstrezi comportamente vechi.
  • Te recompensează când adopți comportamente noi.
  • Îți spun cine ești acum: „Acum ești un soldat”, „Acum ești un deținut model”.
  • Scopul: Să devii o piesă perfectă a mașinăriei instituționale.

ETAPA 3: INTERNALIZAREA („Devine Natural”)

  • Ce se întâmplă: Începi să crezi că identitatea nouă ești chiar tu.
  • Cum se face: Prin izolare totală de lumea veche, prin spălare cerebrală lentă, prin faptul că singura ta realitate e acum noua ta identitate.

Exemple reale de re-socializare:

  1. ARMAȚIA (în special trupele de elită):
  • Recrut devine „mătură”.
  • Primește ordine absurde ca să învețe ascultarea oarbă.
  • Se rupe legătura cu familia pentru săptămâni.
  • Se construiește identitatea de „frați de arme”.
  1. ÎNCHISOAREA:
  • Intri ca „delincvent”.
  • Iți este luată libertatea, intimitatea, deciziile.
  • Înveți codul penitenciarului (cum să supraviețuiești, cine are putere).
  • Ieși ca „fost deținut” – o identitate nouă și stigmatizată.
  1. SECTELE RELIGIOASE RADICALE:
  • Te izolează de familie și prieteni.
  • Îți spun că viața ta veche era păcat.
  • Îți dau o nouă familie (secta), noi reguli, un nou sens.
  • Devii „membru credincios”.

E mereu eficientă?

NU. De multe ori:

  • Oamenii joacă teatru pentru a supraviețui, dar păstrează identitatea veche în interior.
  • Dezvoltă o identitate de rezistență (deținuții care se împotrivesc sistemului).
  • Ies traumatizați și cu două identități care se luptă în ei.

În concluzie:

Uite ce trebuie să înțelegi din toată povestea asta:

  1. Ești un produs al socializării, dar nu un prizonier. Ștind că ai fost „programat”, poți începe să „deprogramezi”.
  2. Toți trecem prin re-socializări minore: Prima zi la un nou job, mutatul într-o altă țară, devenitul părinte – toate astea cer o anumită reinventare.
  3. Puterea cea mai mare o ai când ești conștient de proces. Poți să te întrebi:
  • „De unde vine regula asta pe care o urmez?”
  • „Îmi mai folosește acum?”
  • „Vreau să mă reinstalez? Dacă da, cum?”

Sfatul meu final: Viața ta socială e ca un telefon. Ai sistemul de operare instalat de părinți. Ai aplicații de la școală, prieteni, job. Uneori crapă ceva și trebuie să resetezi. Important e să știi că poți face update, să ștergi aplicații vechi și să instalezi unele noi.

Tu ești și utilizatorul, și administratorul, și programatorul propriului sistem social. Nu uita asta niciodată.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *