Bun, hai să vorbim despre regulile pe care chiar trebuie să le respecți dacă vrei să te joci serios jocul argumentării. Nu e vorba doar să câștigi o ceartă, ci să construiești ceva solid, să comunici cu adevărat și să faci lumina, nu căldură.
Am învățat despre structuri (validitate) și conținut (adevăr). Acum le punem laolaltă și vedem care sunt cerințele minime pentru ca un argument să fie bun, demn de atenție și de luat în seamă. Asta nu e sofisticare, e curtenie intelectuală de bază.
1. Cei Doi Stâlpi: Corectitudine Formală și Materială
Pentru ca un argument să fie SOLID (sau sound în engleză), trebuie să stea pe două picioare. Dacă lipsește oricare, argumentul cade.
PICIOARUL 1: CORECTITUDINEA FORMALĂ (VALIDITATEA)
- Întrebarea: „Are structura logică corectă?”
- Se referă la: Legătura dintre premise și concluzie. Raționamentul în sine.
- Cerința: Argumentul trebuie să fie VALID. Adică, dacă premisele ar fi adevărate, atunci concluzia ar urma în mod necesar, inevitabil.
- Cum verifici: Te uiți la forma argumentului, nu la conținut. Poți înlocui termenii cu non-sensuri pentru a testa: „Toți blurgii sunt flobi. Gorg este blurg. ∴ Gorg este flob.” Dacă forma este corectă (ca aici, un silogism AAA-1 valid), atunci este corect formal, indiferent ce înseamnă blurg sau flob.
Dacă un argument este INVALID, este CAZ ÎNCHIS. Nu mai contează cât de adevărate sunt premisele. E ca o rețetă greșită: chiar dacă ingredientele sunt de calitate, tortul nu va ieși.
PICIOARUL 2: CORECTITUDINEA MATERIALĂ (ADEVĂRUL PREMISELOR)
- Întrebarea: „Premisele sunt adevărate (sau cel puțin foarte bine întemeiate)?”
- Se referă la: Conținutul propozițiilor care stau la baza argumentului.
- Cerința: Premisele trebuie să fie ADEVĂRATE (sau, în cazul argumentelor inductive, extrem de probabile).
- Cum verifici: Iei fiecare premisă și o confrunți cu realitatea, cu datele, cu cunoștințele științifice acceptate, cu faptele dovedite. Aici intră în joc dovezile.
Un argument valid cu premise false este ca o mașină perfectă cu benzină contaminată. Nu te duce în siguranță unde vrei.
ARGUMENTUL SOLID (CORECT) = VALID + PREMISE ADEVĂRATE.
2. Utilizarea Premiselor Adecvate: Mai Mult Decât „Adevărat sau Fals”
A spune că premisele trebuie să fie „adecvate” e mai subtil decât să fie doar adevărate. Înseamnă să îndeplinească o serie de condiții calitative:
A. PREMISELE TREBUIE SĂ FIE RELEVANTE pentru concluzie.
- Ce înseamnă: Trebuie să aibă o legătură directă, substanțială, cu ceea ce încerci să demonstrezi. Dacă nu sunt relevante, sunt doar un zgomot logic.
- Exemplu de irelevantă: „Ar trebui să investești în acțiunile companiei X. Șeful companiei are o mașină foarte frumoasă.” (Frumusețea mașinii e irelevantă pentru performanța financiară).
- Eroarea: Ignoratio elenchi (argumentare care duce în altă parte).
B. PREMISELE TREBUIE SĂ FIE MAI CLARE / MAI PUȚIN CONTROVERSATE decât concluzia.
- Ce înseamnă: Scopul unui argument este să clarifice ceva necunoscut sau disputat prin ceva cunoscut și acceptat. Dacă premisele tale sunt la fel de îndoielnice ca și concluzia, argumentul e inutil.
- Exemplu greșit: „Zeul există pentru că cartea sacră spune asta, și cartea sacră este adevărată pentru că este cuvântul lui Zeu.” (Premisele (autoritatea cărții) presupun exact ceea ce încerci să demonstrezi (existența lui Zeu). Este o petiție de principiu – un cerc vicios).
C. PREMISELE TREBUIE SĂ FIE SUFICIENTE pentru a susține concluzia.
- Ce înseamnă: Ai nevoie de suficiente dovezi, nu doar de câteva, ca să justifice un salt de la premise la concluzie. În special pentru inducție.
- Exemplu insuficient (generalizare pripită): „Am văzut doi jandarmi să ia șpagă. Toți jandarmii sunt corupți.” (Două observații nu sunt suficiente pentru o generalizare universală).
D. PREMISELE TREBUIE SĂ FIE COMUNE sau ACCESIBILE interlocutorului.
- Ce înseamnă: Într-o discuție civilizată, îți bazezi argumentul pe fapte sau principii pe care și celălalt le poate verifica sau le acceptă de bunăvoie. Nu pe credințe tale personale, secrete sau dogme obscure.
- Exemplu neadecvat (într-o dezbatere publică): „Politica noastră este cea mai bună pentru că mi-a fost dezvăluită într-o viziune.” (Premisa este inaccesibilă și neverificabilă pentru ceilalți).
3. Lista de Control pentru o Argumentare Corectă
Când construiești sau analizezi un argument, verifică:
1. STRUCTURA (Formala):
- [ ] Este argumentul VALID? Din premise rezultă cu necesitate concluzia?
- [ ] Dacă e inductiv, este suficient de puternic? (Eșantion mare, variat, fără contra-exemple flagrante)?
2. PREMISELE (Materiala & Adecvarea):
- [ ] Sunt adevărate? Pot fi verificate?
- [ ] Sunt relevante pentru concluzie?
- [ ] Sunt mai clare/acceptate decât concluzia pe care o susțin?
- [ ] Sunt suficiente pentru a susține greutatea concluziei?
- [ ] Sunt accesibile interlocutorului (nu sunt bazate pe autorități private sau credințe personale neverificabile)?
3. ÎN TOTAL:
- [ ] Dacă răspunsul la toate întrebările de mai sus este DA, atunci ai un argument SOLID și PERSUASIV. Felicitări!
4. Exemple de Erori Care Încalcă Aceste Solicități
- „Fumez de 40 de ani și sunt sănătos tun. Deci fumatul nu dăunează sănătății.”
- Analiză:
- Validitate? E o inducție. Este foarte slabă (o singură observație personală vs. mii de studii).
- Premise adevărate? Premisa („sunt sănătos tun”) poate fi adevărată pentru el, dar e irelevantă.
- Premise adecvate? Nu este suficientă (o excepție nu infirmă o regulă statistică). Nu este mai puțin controversată decât concluzia (starea lui de sănătate poate fi iluzorie sau temporară). ARGUMENT DEFECT.
- Analiză:
- „Dacă lucrezi din greu, vei reuși. Ion lucrează din greu. Deci Ion va reuși.”
- Analiză:
- Validitate? DA (Modus Ponens – structură validă).
- Premise adevărate? Prima premisă („Dacă lucrezi din greu, vei reuși”) este FALSĂ. Este o generalizare exagerată. Succesul depinde de mulți alți factori.
- Premise adecvate? Nu este adevărată. ARGUMENT VALID, DAR NESOLID.
- Analiză:
DE CE SĂ NE CHINUIM CU TOATE ASTEA? PENTRU CĂ ASTA E BAZA COMUNICĂRII SĂNĂTOASE.
Respectarea acestor solicitări nu e pedanterie. Este respect față de timpul și inteligența celui cu care vorbești.
- Construiește încredere: Când îți argumentezi punctul de vedere într-o manieră corectă formal și material, arăți că ești serios, că ai făcut temele și că vrei să converți prin rațiune, nu prin manipulare.
- Focalizează disputele: Separând problema validității de cea a adevărului premiselor, știți exact despre ce vă certați: despre fapte sau despre logică. Discurile devin productive.
- Împiedică propagarea dezinformării: Majoritatea teoriilor conspirație și a argumentelor toxice se sprijină pe încălcări flagrante ale acestor reguli (premise false, irelevante, argumente invalide). Recunoscându-le, devii imun.
- Îți îmbunătățești propria gândire: Aplicând această listă de control propriei gândiri, devii mai riguros, mai precis și mai convingător.
Sfatul suprem: Data viitoare când intri într-o discuție, fie că argumentezi sau asculți, fă-te arbitrul propriului meci logic. Nu te lăsa învins de emoție sau de retorică. Pune argumentul pe masă și spune:
- „Să vedem mai întâi structura. Este valid ce spui?”
- „Acum să verificăm premisele. Sunt adevărate? Pe ce te bazezi?”
- „Ți se par relevante și suficiente?”
Dacă partenerul de discuție respectă aceste reguli, vei avea o conversație fantastică, chiar dacă nu sunteți de acord. Dacă nu le respectă, vei ști exact de ce nu te poate convinge. Ai câștigat deja.
Leave a Reply