Bun, hai să vorbim despre cărămizile cu care construiești orice casă a unei idei: TERMENII. Dacă argumentarea este arta de a construi, atunci termenii sunt materialele de construcție. Nu poți zidi nimic fără să știi ce cărămizi ai la dispoziție, din ce sunt făcute și cum se leagă între ele.
În logică, un termen nu e doar un cuvânt. Este o unitate de sens, o etichetă precisă pe care o punem pe o clasă de lucruri, obiecte, idei sau proprietăți pentru a putea vorbi despre ele clar și fără confuzie.
Hai să-i cunoaștem pe acești muncitori invizibili fără de care toată discuția se transformă în zgomot.
1. Ce este un TERMEN? Mai Mult Decât un Cuvânt
Definiția simplă: Un termen este semnul (de obicei un cuvânt sau o frază) care desemnează sau reprezintă o clasă de obiecte, o idee sau o proprietate în contextul unui raționament.
De ce „termen” și nu „cuvânt”? Pentru că:
- Un termen poate fi format din mai multe cuvinte care formează o unitate de sens: „prim-ministrul României”, „cel mai înalt munte”, „dreptul la viață”.
- Același cuvânt poate fi mai mulți termeni diferiți, în funcție de sens (ex: „bank” = bancă (instituție) vs. „bank” = mal de râu). În logică, aceștia sunt termeni diferiți.
Analogia perfectă: Eticheta de pe cutie.
- Cutia (cuvântul) poate avea mai multe etichete (termeni): „Cutie de chibrituri” vs. „Cutie de bijuterii” – același cuvânt „cutie”, sensuri diferite.
- O etichetă (termenul) poate fi scrisă pe mai multe cuvinte: „Obiecte fragile – A se manevra cu grijă”.
2. Cele Trei Funcții CRUCIALE ale Termenilor în Argumentare
Termenii nu stau doar acolo. Ei lucrează. Iată cele trei lucrări pe care le fac într-un argument solid:
A. FUNCȚIA de DENUMIRE (Referențială)
- Ce face: Identifică și izolează exact despre ce vorbești. Îți permite să te referi la ceva anume, fără ambiguitate.
- Exemplu: Când spui „Constituția României” în loc de „legea aia principală”, ai selectat un obiect precis din lumea tuturor documentelor legale.
- Fără această funcție: Discuția devine: „Aia… știi tu… lucrul ăla…” – imposibil de urmărit.
B. FUNCȚIA de CLASIFICARE (Inclusivă)
- Ce face: Plasează un lucru într-o categorie, îl include într-o clasă mai largă. Aceasta este funcția care permite raționamentul deductiv.
- Exemplu: Prin a spune „Socrate este om”, îl incluzi pe Socrate în clasa mai largă a oamenilor. Această incluziune este premisa care te va permite apoi să deduci că Socrate este muritor (pentru că toți oamenii sunt muritori).
- Fără această funcție: Nu ai putea face legături logice între lucruri. Totul ar rămâne un set de obiecte izolate.
C. FUNCȚIA de RELAȚIONARE (Operațională)
- Ce face: Stabilește legături (de identitate, diferență, opoziție, cauzalitate) între termeni. Aceasta este funcția care construiește propozițiile și raționamentele.
- Exemplu: Cuvintele ca „este”, „nu este”, „determină”, „este mai mare decât” sunt termeni (sau parte din termeni compuși) care leagă alți termeni. „Libertatea nu este anarhia.” „Ploua cauzează umezeala.”
- Fără această funcție: Ai avea doar o listă de etichete („câine”, „copac”, „fericire”), dar nu ai putea spune nimic despre ele sau despre relațiile dintre ele.
3. Atributele Esențiale ale unui Termen Bun
Ca să-și facă treaba bine, un termen trebuie să aibă:
1. CLARITATE (Sens bine definit)
- Ce înseamnă: Oricine care îl folosește sau îl aude înțelege același lucru. Are o definiție precisă.
- Exemplu bun: „Triunghi isoscel” = triunghi cu două laturi egale. Clar.
- Exemplu prost: „Democrație adevărată” – ce înseamnă „adevărată”? Fiecare are propria definiție. Termenul e o bombă logică.
2. STABILITATE (Consistență în utilizare)
- Ce înseamnă: În cadrul aceluiași argument, termenul nu își schimbă sensul. Nu îl folosești într-un sens la început și în altul la sfârșit.
- Eroarea care încalcă aceasta: Echivocația (sofismul celor patru termeni) – folosești același cuvânt cu două sensuri diferite.
3. RELEVANȢĂ (Legătura cu subiectul)
- Ce înseamnă: Termenul este direct legat de ceea ce se discută. Aduci termeni care aduc claritate, nu zgomot.
- Exemplu prost: Într-o dezbatere despre eficiența unui tratament medical, a aduce în discuție termenul „natura umană” fără a-l lega explicit de mecanismele tratamentului este irelevant și induce în eroare.
4. Cum Se Folosesc Termenii în Construcția unui Argument? (Procesul)
Urmărește cum termenii se leagă pentru a forma un argument solid:
1. ETAPA de FUNDAȚIE (Definirea)
- Acțiunea: Stabilești termenii-cheie ai dezbaterii și le dai definiții clare, operaționale.
- Exemplu: „În această discuție despre legalizare, prin „drog ușor” vom înțelege substanțe precum cannabisul, cu potențial scăzut de dependență fizică și risc redus de supradoză. Prin „impact social” vom înțelege rata criminalității, costurile sistemului sanitar și productivitatea.”
2. ETAPA de CONSTRUCȚIE (Formarea Propozițiilor)
- Acțiunea: Legi termenii între ei pentru a forma premise (afirmații de bază).
- Exemplu: „Consumul (termen1) de droguri ușoare (termen2) este corelat cu (termen relațional) o scădere a consumului de droguri grele (termen3) în unele studii.”
3. ETAPA de LEGARE (Raționamentul)
- Acțiunea: Folosești termeni relaționali („deci”, „prin urmare”, „dacă… atunci”) pentru a lega premisele și a obține concluzii.
- Exemplu: „Dacă scopul (termen1) este prevenirea riscurilor mai mari (termen2), și legalizarea controlată (termen3) atinge acest scop (relație), atunci legalizarea controlată (termen3) este o politică justificată (termen4-concluzie).”
5. Exercițiu: Dezasamblarea unui Argument în Termeni
Ia argumentul simplu: „Toți oamenii sunt muritori. Socrate este om. Deci, Socrate este muritor.”
- Termenii individuali:
- T1: oamenii (clasa)
- T2: muritori (proprietate/clasă)
- T3: Socrate (individ)
- Termenii relaționali/structurali:
- TR1: toți… sunt… (inclusiune universală)
- TR2: este (inclusiune individuală)
- TR3: deci (inferență logică)
Vedem cum funcția de clasificare a lui T1 și T2, plus funcția de relaționare a lui TR1 și TR2, permit inferența (TR3) care leagă pe T3 de T2.
DE CE E ATÂT DE IMPORTANT SĂ STĂPÂNEȘTI TERMENII? PENTRU CĂ EI SUNT CHEIA CONTROLULUI ASupra DISCUȚIEI.
- Iți oferă control asupra sensului: Cel care definește termenii controlează direcția dezbaterii. Dacă lași pe altul să definească termenii cheie vag, ești pierdut.
- Îți dezvăluie erorile ascunse: Multe erori logice (echivocația, peticiția de principiu) se bazează pe abuzarea termenilor. Dacă îi urmărești cu atenție, le vezi imediat.
- Îți mărește capacitatea de persuasiune: Un argument cu termeni clari, stabili și relevanți este transparent și ușor de urmărit. Chiar și cei care nu sunt de acord cu tine vor înțelege exact ce spui și de ce, ceea ce le face mult mai greu să te respingă cu argumente superficiale.
Sfatul suprem: Înainte să intri în orice discuție importantă, fie scrisă, fie vorbită, fă-ți lista de termeni-cheie. Pentru fiecare, întreabă-te:
- Ce definiție clară și neutră îi pot da?
- Înțelegându-l așa, îmi mai susțin punctul de vedere?
- Pot să-l folosesc consecvent pe tot parcursul argumentului?
Apoi, impune această claritate. Spune: „Înainte să începem, să ne punem de acord ce înțelegem prin X și Y.” Această simplă acțiune te va plasa imediat pe un teren superior, al gândirii organizate, și îi va expune pe cei care vorbesc pe înțelesuri sau pe emoții.
Concluzia finală: Termenii sunt arhitecții invizibili. Ei sunt cei care transformă un val de emoție și impresie într-o structură de gândire care poate rezista criticii. Investește în ei. Definește-i. Respectă-i. Și vei descoperi că cea mai mare parte a luptei pentru o idee bună se câștigă încă din faza în care alegi și sculptezi cuvintele cu care o vei clădi.
Leave a Reply