Bun, hai să vorbim despre cel mai firesc, dar și mai greu de stăpânit, mod de a reda realitatea în scris: textul dialogat. Nu e doar despre ghilimele și linii de dialog. E despre arta de a face cuvintele să sune a oameni vii, cu bâlbâieli, subînțelesuri, tăceri care strigă și replici care lovesc ca un pumn. Este textul care dă viață personajelor și transformă pagina într-o scenă. La evaluarea națională și bac trebuie să știi aspectele scrise mai jos.
Iată cele două forme-cheie pe care trebuie să le cunoaștem și să le deosebim:
1. Dialogul Dramatic (Teatrul din Pagină)
Gândește-te la el ca la scenariul unei piese de teatru. El există pentru sine, este forma prin care acțiunea progresează și personajele se dezvăluie în mod direct spectatorului/cititorului. Este esența dramaturgiei.
Caracteristici principale:
- Structură specifică: Se scrie cu numele personajului (în română, de obicei cu litere îngroșate sau cu LITERE MARI), urmat de două puncte și replica.
- Exemplu:
> VICTORIA (agitându-se): Unde ai pus cheile?
> ANDREI (fără să ridice privirea din ziar): Ce chei?
- Exemplu:
- Didascaliile: Sunt instrucțiunile autorului scrise între paranteze. Ele indică tonul, mișcările, gesturile sau starea emoțională a personajului. Sunt esențiale pentru regizor și actor.
- „(râzând amarnic)”, „(tăcere prelungă)”, „(iese în goană)”.
- Lipesc total narațiunea și descrierea directă: Totul trebuie să rezulte din dialog și didascalii. Dacă ești la teatru, nu există un narator care să-ți spună „El se simțea trist”. Actorul trebuie să o spună sau să o joace.
- Funcții:
- Caracterizare directă: Prin felul în care vorbesc (vocaularul, sintaxa, metaforele folosite) aflăm cine sunt personajele. – Un personaj educat vorbește altfel decât unul din popor.
- Dezvoltarea acțiunii: Fiecare schimb de replici aduce o nouă informație, o confruntare, o decizie.
- Crearea de conflict și tensiune: Dialogul dramatic trăiește din ciocnirea de vederi, dorințe și voințe.
Exemplu de dialog dramatic:
SOFIA (strângând pumnii): Mi-ai promis.
ION (privind pe fereastră): Știu.
SOFIA: Atunci?
ION (se întoarce, cu ochii obosiți): Lumea nu e făcută din promisiuni, Sofica. E făcută din ploaie și pământ.
(Tăcere. Plouă afară.) – DIDASCALIILE SUNT IN PARANTEZE
2. Interviul (Dialogul Cu un Scop)
Gândește-te la el ca la un dialog cu o misiune. El nu există pentru sine, ci pentru a extrage informații, puncte de vedere sau confesiuni de la o persoană (interviuatul), sub îndrumarea alteia (interviatorul/jurnalistul). Este un text mixt, hibrid.
Caracteristici principale:
- Structură specifică: Se scrie ca un text narativ, cu replici în ghilimele, precedate de precizarea vorbitorului (a spus, a declarat, a răspuns, a întrebat). Are introducere (prezentarea subiectului și a personajului) și încheiere.
- Exemplu:
> Profesorul Popescu a răspuns fără ezitare: „Sistemul are nevoie de curaj, nu de mai multe reforme.”
- Exemplu:
- Prezența narației și a descrierii: Interviatorul descrie contextul, atmosfera, reacțiile non-verbale ale interviuatului, ceea ce oferă profunzime.
- „A râs scurt, apoi și-a potolit tonul.” / „A privit lung pe fereastră înainte de a răspunde.”
- Rolul interviatorului este ACTIV: El nu este doar un microfon. El ghidează conversația, pune întrebări pertinente, contrazice politicos, relansează.
- Funcții:
- Informarea: Transmite date, fapte, opinii specializate publicului.
- Caracterizarea interviuatului: Îl prezintă nu doar prin ceea ce spune, ci și prin cum se comportă.
- Provocarea gândirii: Prin întrebări bine alese, invită la reflecție asupra unui subiect.
Exemplu de interviu:
După ce am discutat despre cifre, l-am întrebat care este cel mai mare sacrificiu pe care l-a făcut. S-a oprit din a-și răsuci paharul cu apă. A tăcut atâta timp încât am crezut că nu va răspunde.
„Timpul cu fetița mea”, a șoptit în final. „Îți dai seama? Îți construiești un imperiu și uiți să-i înalți un castel de nisip.” Apoi a ridicat privirea, cu un zâmbet regretat. „Dar nu vreau milă. A fost alegerea mea.”
Deosebirea CRITICĂ între cele două:
| Element | Dialog Dramatic | Interviul |
|---|---|---|
| Scop | A construi o acțiune, a crea personaje fictive. | A extrage și prezenta informații reale/opinii. |
| Structură | Nume personaj + : + Replică + (Didascalii). | Text narativ cu replici în ghilimele, precedat de verbe de spus. |
| Narația | Absentă. Totul e în replici și didascalii. | Prezentă și esențială. Contextualizează dialogul. |
| Naratorul | Inexistent (autorul este ascuns). | Prezent (este interviatorul/jurnalistul). |
| Personajele | Fictive, create de autor. | Reale, cu existență independentă de text. |
În concluzie:
Textul dialogat este iluzia vieții pe pagină. Dialogul dramatic este o piesă de teatru, cu didascalii și doar dialog. Interviul este un text în care există un narator și dialog.
Ambele te învață că a vorbi nu înseamnă doar a comunica informații, ci și a te dezvălui, a te apăra sau a ataca. Când scrii dialog, nu scrii doar cuvinte. Scrii voci. Scrii relații. Scrii dramă.
Ascultă cum vorbesc oamenii din jurul tău, haosul, ritmul, tăcerile. Apoi, când scrii, fii atât de dramaturg, cât și de reporter: lasă personajele să trăiască prin vorbele lor, iar realitatea să se strecoare prin detaliile pe care le observi. Asta face diferența dintre un schimb de replici și o conversație care rămâne cu tine.
Leave a Reply