Bun, hai să vorbim despre faptul că nu toate definițiile sunt la fel! Exact cum ai chei franceze, șurubelnițe și ciocane pentru lucruri diferite, și în logică ai tipuri de definiții pentru probleme diferite. Nu definești “dragostea” la fel cum definești “triunghiul” sau cuvântul nou “blog”.
Am învățat regulile pentru o definiție corectă (echivalentă, clară, etc.). Acum vedem scopul pentru care definim. Vrei să descoperi esența unui lucru din lume? Vrei să stabilim ce va însemna un cuvânt în acest joc? Vrei să-i arăți unui copil ce e un “câine”?
Iată cele patru instrumente principale.
1. Definiția REALĂ (Esența Lucrului)
Scopul ei: Să descrie esența, natura sau proprietățile fundamentale ale lucrului însuși (din lumea reală). Ea răspunde la întrebarea: “Ce ESTE acest lucru în sine?”
Unde o folosești: În științe, filosofie, oriunde cauți adevărul despre natura unui lucru.
Cum arată: Este o definiție pe care încerci să o verifici dacă e corectă, comparând-o cu realitatea.
- Exemple:
- “Apa este un compus chimic format din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen (H₂O).”
- “Omul este animal rațional.” (Definiție filosofică clasică)
- “Triunghiul este o figură geometrică plană cu trei laturi.”
Analogia: Fișa tehnică a unui produs. Descrie specificațiile sale intrinseci, componentele, funcționarea. Produsul există independent de fișă.
Particularitate importantă: O definiție reală pretinde a fi adevărată sau falsă. Poate fi contestată dacă nu captează corect esența. (Ex: Este omul doar “animal rațional”?)
2. Definiția NOMINALĂ (Sensul Cuvântului)
Scopul ei: Să explice ce înseamnă (cum se folosește) un cuvânt într-o anumită limbă sau context. Ea răspunde la întrebarea: “Ce VREA SĂ SPUNĂ oamenii când folosesc acest cuvânt?”
Unde o folosești: În dicționare, pentru a explica cuvinte necunoscute, pentru a clarifica ambiguități într-o conversație.
Cum arată: Este o definiție lexicală, care raportează sensul acceptat în uz.
- Exemple:
- “‘Computer’ înseamnă calculator electronic.”
- “În contextul acesta, prin ‘succes’ înțelegem atingerea obiectivelor propuse.”
- “‘Rău’ poate însemna fie lipsă de calitate, fie comportament moral reprobabil.” (Aici chiar evidențiază ambiguitatea).
Analogia: Dicționarul. El nu creează sensul, ci înregistrează cum folosesc oamenii cuvintele. Spune ce înseamnă cuvântul “volan”, nu ce e un volan în esența lui.
Particularitate importantă: O definiție nominală nu este “adevărată” sau “falsă” în același mod ca una reală. Este adecvată sau inadecvată, utilă sau inutilă, în funcție de cât de bine descrie uzul comun.
3. Definiția STIPULATIVĂ (Hai Să Ne Punem de Acord!)
Scopul ei: Să atribuie în mod arbitrar, dar clar, un sens unui termen (nou sau vechi) pentru scopuri specifice. Ea răspunde la întrebarea: “Pentru această discuție / acest domeniu, să stabilim că acest cuvânt va însemna X.”
Unde o folosești: Când introduci termeni noi (ex: “software”), când restrângezi sensul unui cuvânt vechi pentru o disciplină științifică (ex: “energie” în fizică), sau când vrei să eviți ambiguitățile într-un contract/dezbatere.
Cum arată: Este o definiție convențională. Este o propunere, un acord.
- Exemple:
- “În acest studiu, prin ‘tânăr’ vom înțelege persoana cu vârsta între 18 și 35 de ani.” (Restrângere stipulativă)
- “Vom numi ‘grup de control’ grupul de pacienți care nu primește noul tratament.” (Definire stipulativă pentru un experiment)
- “Fie ‘flurg’ numele dat oricărei figuri cu cinci laturi curbate.” (Introducere de termen nou)
Analogia: Regulile unui joc nou. “În jocul ăsta, când zicem ‘blitz’, înseamnă că ai 10 secunde să muți.” Nu discutăm dacă e adevărat, doar stabilim regula.
Particularitate importantă: Nu poate fi “greșită” prin raportare la uzul comun, pentru că îl creează. Poate fi doar inconvenientă sau neclară. Critica la o stipulativă este: “De ce ai ales această definiție? Este utilă?”.
4. Definiția OSTENSIVĂ (Uite-așa!)
Scopul ei: Să arăți sensul unui termen prin indicare directă, exemple, demonstrații. Ea răspunde la întrebarea: “Uite, ASTA se numește așa!”
Unde o folosești: Când înveți limba maternă unui copil, când înveți cuvinte de bază într-o limbă străină, când explici culori, sunete, senzații.
- Exemple:
- (Arătând un câine): “Asta este un câine.”
- (Tăind o bucată de hârtie): “Această acțiune se numește ‘a tăia’.”
- (Cântând o notă): “Acest sunet este un ‘do’.”
Metode ostensive:
- Indicarea directă: “Acesta este un trandafir.” (💐)
- Darea de exemple: “Mere, pere, banane sunt fructe.”
- Darea de contra-exemple: “Scăunelul acesta nu este o masă. Masa este aceea, mai mare.” (Asta ajută la delimitare).
Analogia: Turul ghidat al muzeului. Ghidul arată: “Aceasta este o armură medievală. Aceea este o sculptură romană.” Înveți prin asociere directă.
Particularitate importantă: Ea este fundamentul tuturor celorlalte definiții. În cele din urmă, toate cuvintele se leagă, prin lanțuri mai lungi sau mai scurte, de experiențe ostensive (de lucruri pe care le-ai văzut, auzit, simțit).
5. Sinteză: Ce Instrument Să Alegi?
| Tipul | Scopul Principal | Este Adevărat/Fals? | Analogie |
|---|---|---|---|
| REALĂ | A descrie esența lucrului din lume. | DA (pretinde adevăr factual) | Fișa tehnică a unui produs. |
| NOMINALĂ | A explica sensul cuvântului în uz. | NU (e adecvată/inadecvată) | Dicționarul limbii. |
| STIPULATIVĂ | A stabili prin acord un sens nou/redus. | NU (e convenabilă/inconvenientă) | Regulile unui joc nou. |
| OSTENSIVĂ | A arăta prin exemple sensul. | NU (e eficace/ineficace) | Turul ghidat al muzeului. |
Exemplu unificat: “Câine”
- Reală: “Mamifer domestic carnivor din familia Canidae.” (Biologie)
- Nominală: “Animal domestic care latră, folosit de obicei pentru pază sau companie.” (Dicționar)
- Stipulativă: “În acest studiu genetic, prin ‘câine’ vom înțelege exclusiv rasa Canis lupus familiaris.” (Restrângere științifică)
- Ostensivă: (Arătând spre Rex) “Uite, acesta este un câine.”
DE CE E CRUCIAL SĂ LE DEOSE-BEȘTI?
Pentru că confuzia între aceste tipuri este sursa a mii de dispute inutile:
- Confundând Reală cu Nominală: Cineva spune: “Adevărata definiție a ‘familiei’ este bărbat + femeie + copii.” Tu aduci un contra-exemplu din realitate: “Dar sunt familii cu un singur părinte!” El răspunde: “Păi atunci ăla nu e o familie adevărată!” Aici, el folosește o definiție stipulativă (o preferință normativă) deghizată în definiție reală (ca și cum ar fi un fapt din natură) și respinge definiția nominală (uzul comun al limbii). Discuția devine imposibilă.
- Confundând Stipulativă cu Nominală: Un politician spune: “Prin ‘criza economică’ eu înțeleg ceea ce trăim acum.” El încearcă să-și impună definiția stipulativă îngustă, respingând definiția nominală mai largă (și mai incomodă pentru el) din economie.
Sfaturi practice:
- Când ești într-o dezbatere științifică/faptică, folosește sau cere o definiție reală clară.
- Când vrei să înțelegi ce zice cineva, cere-i o definiție nominală (“Ce înțelegi tu prin X?”).
- Când începi un proiect, un studiu sau o discuție complexă, stipulează definițiile cheie. Spune: “Pentru a evita confuzia, să stabilim că aici ‘libertatea’ înseamnă…”
- Când explici ceva foarte concret sau unui copil, apelează la definiția ostensivă.
Concluzia finală:
Definirea nu este o activitate pasivă. Este o alegere strategică. Întrebarea cea mai importantă nu este doar “Care este definiția?” ci “Ce fel de definiție este aceasta și care este scopul ei?” Răspunsul la aceasta îți dezvăluie imediat dacă ești într-o căutare a adevărului, într-o negociere a sensului, sau pur și simplu într-un joc de cuvinte. Alege instrumentul potrivit, și vei lucra eficient. Alege-l greșit, și te vei lupta cu umbre.
Leave a Reply