Bun, hai să vorbim despre cel mai important personaj din orice poveste, unul pe care îl auzim dar nu îl vedem niciodată: naratorul. Nu e doar „cine povestește”. E ochiul și conștiința prin care tu, cititorul, experimentezi întreaga lume a textului.
Să-i cunoaștem pe cei mai importanți naratori, de la cel care știe totul, până la cel care abia își înțelege propriul dramă.
Pentru bac ai aici articolul:
1. Naratorul Subiectiv (Persoana I și a II-a)
Este cel mai personal și direct narator. Povestea este spusă de un personaj din cadrul acțiunii, folosind pronumele „eu”.
Caracteristici de bază:
- Perspectivă limitată: Știm doar ceea ce știe , vede, aude, gândește și simte EL. Restul lumii e un mister până când i se dezvăluie.
- Subiectivitate totală: Primim lumea filtrată prin experiențele, prejudecățile, emoțiile și cunoștințele acelui personaj. Poate fi incredibil de convingător sau intenționată înșelător.
- Intimitate maximă: Avem acces direct la conștiința naratorului. Simțim cu el/ea.
Exemplu: „Am intrat în cameră și am văzut-o imediat. Eu știam că va fi acolo. I-am zâmbit, dar în sufletul meu fierbea o furie rece pe care n-am lăsat-o să iasă la iveală niciodată.”
Exemplu 2: „-Tu ce ai făcut toată ziua? Te-ai uitat pe TikTok!”
4. Naratorul Obiectiv (Persoana a III-a)
Acesta este cel mai discret narator. Se comportă ca o cameră de filmat sau ca un reporter perfect obiectiv.
Caracteristici de bază:
- Numai exteriorul: Înregistrează doar ceea ce s-ar putea vedea și auzi dacă ai fi acolo: acțiuni, dialog, expresii faciale, descrieri fizice.
- El poate intra în detalii, adică să zică ce gândesc personajele sau poate doar să prezinte acțiunea. Sunt mai multe subtipuri de narator obiectiv si subiectiv, dar asta e materie de bac :)))
Exemplu : „Bărbatul a intrat în cafenea. A dat banii pe tejghea și a luat ceașca, sorbind o dată. A privit pe fereastă. Femeia de la tejghea și-a șters mâinile în șorț. «Ploaia nu mai contenește», a spus ea. El a dat din cap și a sorbit din nou.”
„Bolile” Cititorului și Cum Să Le Eviți
- Confuzia Persoana I = Autorul: Să crezi că „eu”-l din roman este automat scriitorul.
- Antidot: Separa întotdeauna autorul real de naratorul fictiv. Naratorul este o creație artistică, o voce aleasă pentru efect.
În concluzie:
Tipul de narator este contractul fundamental dintre autor și cititor. Este regulile jocului percepției.
- Persoana I îți pune o căști de realitate virtuală pe cap și te lasă să vezi doar prin ochii unui singur personaj.
- Persoana a II-a îți pune o cameră de filmat în mână și îți spune: „Uită-te singur și trage-ți singur concluziile”.
Data viitoare când citești, înainte să te pierzi în acțiune, oprește-te și întreabă: „Cine mi-a spus asta?”. Răspunsul la această întrebare este cheia care deblochează întregul sens al poveștii. Pentru că, în literatură, adevărul nu depinde doar de ce este spus, ci și de cine are cuvântul.
Leave a Reply